ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 mai 2006, la Curtea de Apel București, reclamanta B.C. a solicitat, în

contradictoriu cu C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15906/136 din 3 mai 2006

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000

în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului B.N.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1877 din 9 septembrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și

a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că soțul reclamantei, B.N., s-a născut la data de 19

iulie 1944 în localitatea Nicolae Bălcescu din fostul raion Istria, unde

părinții săi, B.V. și B.Z., fuseseră strămutați, ca efect al Tratatului de la Craiova din 1940, încheiat între România și Bulgaria.

Instanța a apreciat că,

fiind născut în localitatea în care părinții îi fuseseră strămutați, soțul

reclamantei a fost nevoit să trăiască, la fel ca și părinții săi, în cu totul

alte condiții decât cele oferite de localitatea de domiciliu din Bulgaria.

Reținând acest aspect și

apreciind că Legea nr. 189/2000 are un caracter reparator urmărind acordarea de

compensații tuturor celor persecutați din motive etnice în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, instanța a concluzionat că B.N. beneficiază de

dispozițiile acestui act normativ, la fel și B.C. în calitate de soție

supraviețuitoare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.P.M.B. invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut că din analiza

conținutului Legii nr. 189/2000 și al Tratatului de la Craiova din 1940, rezultă că nu poate fi considerată persoană strămutată decât aceea care la

data semnării tratatului domicilia pe teritoriul Bulgariei, în județele

menționate de textul tratatului și care, urmare a înțelegerii dintre cele două

țări, a fost strămutată pe teritoriul României.

Pe cale de consecință,

recurenta a susținut că nu beneficiază de aceste dispoziții legale copiii

concepuți după strămutarea părinților deoarece s-au născut și au locuit tot

timpul pe teritoriul României și nu pot susține că au fost persecutați etnic.

Recurenta a invocat, în

sprijinul susținerilor sale, inexistența unei prevederi exprese în textul legii

referitoare la posibilitatea copiilor născuți în refugiu de a beneficia de

drepturile părinților lor.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării părinților, atâta vreme cât consecințele

traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii

familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, Curtea, apreciază

că instanța de fond, corect a reținut că B.N. îndeplinește condițiile Legii nr.

189/2000, la fel și reclamanta B.C., în calitate de soție supraviețuitoare,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 din lege.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1877 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.