ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29 martie 2007, reclamanții J.D., B.G., C.V., C.I.L.E., C.A., L.C., I.G., A.V., G.D., C.C., P.F., G.G., T.P., Z.M., D.P., P.H., M.I., C.N., B.A., C.M., L.N., M.L., D.C., D.L., P.A., B.N., I.C., C.M., A.P., I.I., A.C., C.G., T.C., N.V., P.G., P.I., D.A., T.M., S.P., G.A., D.N., P.R., J.D.A., A.N., P.M., L.Ș., R.F., S.A., B.I., P.S., T.V., M.N.V., S.M., S.C., C.I., C.M., C.L., C.I.B., B.I., R.G., C.A., C.A., P.N., T.S.N., R.E.N., D.C.V., M.I., M.C., S.F., D.A.G., T.V., D.M., A.B.N., O.M.C., J.F.M., M.V., P.P., P.S., D.M., B.I., H.I., B.D., P.D., M.M., B.R.I., G.S., M.N., V.A., T.C., R.V., G.L., A.S., M.M., M.G., M.I., O.P., V.O., C.N., Z.O., S.M., C.G., Ț.P., G.I., M.G., R.M., P.G., N.N., C.V., I.V., U.C., A.P., R.F., C.I., Z.A., C.M., B.D., C.S., S.C.L., C.M., Ș.V.C., I.M., D.F., K.M., C.M., G.G., C.J., C.G.A., G.L., H.T., D.D., T.V., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., N.M., L.M., M.P., D.D.A., D.A., M.C., A.M., V.C., G.N.

și I.C. au solicitat obligarea pârâților I.G.P.R., I.P.J.C., D.G.P.M.B., I.P.J.B., I.P.J.C., I.P.J.G., I.P.J.I., I.P.J.P. și M.I.R.A. la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective și la plata sumelor cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pe perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflație, până la data plății efective. În motivarea cererii s-a arătat că prin O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea 353/2003 s-a prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 37 alin. (2) ca, la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art. 6 din același act normativ s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor i se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al M.I. S-a mai precizat că aplicarea dispozițiilor art. 37 alin (2) din O.G.

nr. 38/2003 a fost suspendată succesiv, iar că aplicarea art. 6 din același act normativ a fost de asemenea suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004. Reclamanții au apreciat că măsura suspendării acordării primei de vacanță și a sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului și nu existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege nu încetează decât prin abrogare, astfel încât aceste drepturi există, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate. La data de 8 mai 2007 pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemarea în garanție a M.E.F., această cerere fiind formulată și de pârâții I.P.J.I., I.P.J.C.

și I.P.J.G. Prin sentința civilă nr. 2038 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale pasive a I.P.C., excepția autorității de lucru judecat invocată de I.P.J.C. și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de M.E.F. Pe fondul cauzei, Instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație, precum și a sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate aferente anului 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut că în raport cu prevederile art. 91 1 din Legea nr. 188/1999, art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și având în vederea calitatea de autoritate centrală a pârâtului, excepția necompetenței materiale este nefondată, iar că I.P.J.C. are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere raportul de muncă pe care reclamantul Ș.V.C. l-a avut în perioada 15 decembrie 2005 - 20 iunie 2006. Instanța a respins de asemenea excepția autorității de lucru judecat, constatând că pârâtul I.P.J.C. nu a administrat probe în acest sens, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție având în vedere prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, Instanța a reținut, în esență, că reclamanții sunt îndrituiți la acordarea drepturilor solicitate, având în vedere că suspendarea exercițiului de a încasa prima de concediu și sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea drepturilor în speță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.G.P.R., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că prima Instanță a făcut o greșită aplicare a legii. Recurentul pârât a susținut că, pe parcursul judecării cauzei, I.G.P.R. a depus la dosar un tabel nominal privind pe reclamanții C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F. și K.M., care au calitatea de personal contractual și nu de polițist. În raport cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 38/2003, recurentul pârât apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanții ce nu au calitatea de polițist. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Art. 37 alin. (2) teza I din O.G.

nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că „ la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Totodată, din economia art. 6 alin. (2) al aceluiași act normativ rezultă că polițistul este și titularul sporului de fidelitate prevăzut de acest text de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora dispozițiile acestui act normativ se aplică polițiștilor, funcționari publici cu statut special. Din actele depuse la dosarul cauzei se constată că reclamanții C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F.

și K.M. nu au calitatea de polițist, ci de personal contractual. Or, potrivit prevederilor legale sus menționate, numai polițiștii - funcționari publici cu statut special beneficiază de drepturile prevăzute de art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003, respectiv de art. 6 din același act normativ. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, se reține că prin sentința nr. 1047/2007 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, pârâții M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J.C. au fost obligați să plătească reclamanților din acea cauză, inclusiv reclamantului P.H., drepturile bănești reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației.

În atare condiții se constată că există autoritate de lucru judecat în ceea ce îl privește pe reclamantul P.H., în speță regăsindu-se tripla identitate de elemente, respectiv părți, cauză și obiect, prevăzută de art. 1201 C. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) și alin (3) se va admite recursul declarat, iar sentința atacată va fi modificată în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursului declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 2038 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Admite excepția autorității de lucru judecat privind pe intimatul reclamant P.H. Modifică în parte sentința atacată în sensul că: Respinge acțiunea reclamantului P.H. ca inadmisibilă. Respinge acțiunea formulată de reclamanții C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F. și K.M., ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2008.