ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC D. SRL Brașov, prin mandatara sa SC F.M.S. SRL Constanța, a chemat în judecată pe pârâtele S.M.M. și S.S.L., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea a 3 rezervoare transportate de nava E., livrate avariate, cu dobânzi legale, la plata daunelor constând în cota de navlu și cheltuielile accesorii aferente celor 3 rezervoare, precum și a celor ce pot apărea prin întârzierea punerii în funcțiune a fabricii, căreia îi erau destinate rezervoarele. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 34/ MF din 14 iunie 2006, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, considerând că procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., nu a fost îndeplinită. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea soluționării fondului. Instanța a reținut, în esență că, reclamanta a expediat pârâtelor comunicări privind avarierea mărfurilor și despre faptul că sunt ținuți răspunzători armatorii, precum și invitația de a contacta clubul PM, în vederea expertizării, dar și faptul că în materie maritimă, procedura prealabilă a concilierii nu poate fi interpretată decât extensiv având în vedere incidența măsurilor asigurătorii. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtele au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentele susțin că procedura concilierii directe nu a fost îndeplinită, interpretarea dispozițiilor imperative ale art. 720 * C. proc. civ., fiind strictă, iar la dosar nu au fost depuse dovezi prin care procedura prealabilă să se fi îndeplinit. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 720* C. proc. civ., stabilesc în sarcina reclamantului obligația de a încerca soluționarea litigiului ivit între părți, prin conciliere directă, fixând termene și reguli de principiu, cu finalitatea, înțeleasă de legiuitor, de a evita desfășurarea unei proceduri judiciare, degrevând instanțele judecătorești ori de a înlesni celeritatea procesului comercial.

Uneori, însă, termenele prevăzute de normele procedurale generale nu pot fi respectate din cauza altora, prevăzute de norme speciale, derogatorii. Este și situația O.G. nr. 42/1997, ce stabilește termene în interiorul cărora concilierea directă, în condițiile generale prevăzute, nu mai este posibilă. Inadecvarea unor texte de lege la condiții speciale, pentru care legea nu a fost edictată, relevă limitele principiului legalității, dar și subtilitatea jurisprudenței de a încerca o interpretare adecvată rezultatului așteptat. Judecătorul nu poate crea norme derogatorii; el are însă obligația interpretării normelor derogatorii sau lacunare, când consideră că această soluție este impusă de un imperativ al justiției sau societății.

Interpretarea depășește procesul simplei deslușiri a înțelesului literal și permite implicarea sistemului dreptului pozitiv, cu principii generale, dependentede statutul relațiilor sociale, reglementate de norma juridică. Iar, instanța de apel, fără a încălca ordinea publică, a considerat dispozițiile actului normativ citat, derogatorii, complinind în situația concretă dispoziții lacunare, dar și formalismul excesiv al concilierii directe. Stăruind pentru soluționarea amiabilă a litigiului, prin corespondență, ce evidențiază cauza și pretențiile sale, dar și invitația de soluționare amiabilă în termene ce nu pot urma dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă, reclamantei nu i se poate imputa ignorarea prevederilor legale, ce au drept scop celeritatea procesului comercial.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. , Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele S.M.M. și S.S.L. împotriva deciziei civile nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.