ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2007

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC D. SRL

Brașov, prin mandatara sa SC

F.M.S. SRL Constanța, a chemat în judecată pe

pârâtele S.M.M. și S.S.L., solicitând

obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de

40.000 euro,

reprezentând

contravaloarea a 3 rezervoare transportate de nava E., livrate avariate, cu

dobânzi legale, la plata daunelor constând în cota de navlu și cheltuielile

accesorii aferente celor 3

rezervoare,

precum și a celor ce pot apărea prin întârzierea punerii

în funcțiune a fabricii, căreia îi erau destinate

rezervoarele.

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 34/ MF din 14 iunie 2006, a respins acțiunea, ca

inadmisibilă, considerând că

procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ., nu

a fost

îndeplinită.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia civilă nr. 16/ MF din 2

octombrie 2006, a admis apelul

reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare,

în vederea soluționării

fondului.

Instanța a reținut, în

esență că, reclamanta a expediat pârâtelor

comunicări privind avarierea mărfurilor și despre

faptul că sunt

ținuți răspunzători

armatorii, precum și invitația de a contacta clubul

PM, în vederea expertizării, dar și faptul că în

materie maritimă,

procedura prealabilă a concilierii nu poate fi

interpretată decât

extensiv având în vedere

incidența măsurilor asigurătorii.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

pârâtele au declarat

recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentele susțin că

procedura concilierii directe nu a fost

îndeplinită, interpretarea dispozițiilor imperative

ale art. 720 * C. proc. civ.,

fiind strictă, iar la dosar nu au fost depuse dovezi

prin care procedura prealabilă să se fi

îndeplinit.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru considerentele

ce se vor expune:

Prevederile art. 720* C.

proc. civ., stabilesc în sarcina

reclamantului obligația de a încerca soluționarea

litigiului ivit între

părți, prin conciliere directă, fixând termene și reguli de principiu,

cu finalitatea,

înțeleasă de legiuitor, de a evita desfășurarea unei

proceduri judiciare, degrevând instanțele

judecătorești ori de a înlesni celeritatea procesului comercial.

Uneori, însă, termenele

prevăzute de normele procedurale generale nu pot fi respectate din cauza

altora, prevăzute de norme speciale, derogatorii. Este și situația O.G. nr. 42/1997,

ce stabilește

termene în interiorul cărora concilierea directă, în condițiile generale

prevăzute, nu mai este posibilă.

Inadecvarea unor texte

de lege la condiții speciale, pentru care

legea nu a fost edictată, relevă

limitele principiului legalității, dar și

subtilitatea jurisprudenței de

a încerca o interpretare adecvată

rezultatului

așteptat.

Judecătorul nu poate crea norme derogatorii;

el are însă obligația interpretării normelor derogatorii sau lacunare, când

consideră că această soluție este impusă de un

imperativ al justiției

sau

societății. Interpretarea depășește procesul simplei deslușiri a

înțelesului literal și permite implicarea

sistemului dreptului pozitiv,

cu

principii generale, dependentede statutul relațiilor sociale,

reglementate

de norma juridică.

Iar, instanța de apel, fără a încălca ordinea

publică, a considerat dispozițiile actului normativ citat, derogatorii,

complinind în situația concretă dispoziții lacunare, dar și formalismul excesiv

al concilierii directe.

Stăruind pentru

soluționarea amiabilă a litigiului, prin

corespondență, ce evidențiază cauza și pretențiile sale, dar și

invitația de soluționare amiabilă

în

termene ce nu pot urma dispozițiile

generale

ale Codului de procedură civilă, reclamantei nu i se poate imputa ignorarea

prevederilor legale, ce au drept scop celeritatea

procesului comercial.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ.

, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei

civile nr. 16/ MF din 2

octombrie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtele S.M.M. și S.S.L. împotriva deciziei

civile

nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2007.