ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1033/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 56

din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr.

7009/2005, a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii invocată de

pârâții Ministerul Economiei și Comerțului București și SC S.F. SA Deva,

intervenienții

SC

F.O. SRL Orăștie și SC M. SRL Orăștie

și

SC S.L. SRL Orăștie.

Au fost admise cererile de

intervenție formulate de intervenienții SC S.L. SRL Orăștie, cu sediul în

Orăștie, str. N.B. și SC M. SRL cu sediul în Orăștie, str. P. și în consecință:

a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele

Consorțiul Evanghelic

Superior Sibiu, cu sediul în Sibiu str. G.M. și Parohia Evanghelică Orăștie, cu

sediul în Orăștie, str. G.L., împotriva pârâților Ministerul Industriei și

Comerțului București, cu sediul în București, Calea Victoriei și SC S.F. SA

Deva, cu sediul în Orăștie, str. G., pentru constatarea nulității absolute a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 5846 din 4

septembrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că:

Potrivit art. 11 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la data formulării precizării de acțiune

prin care se solicită constatarea nulității absolute a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru motive

temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi

introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data

emiterii actului.

A constatat instanța că, deși actul

contestat nu a fost comunicat direct reclamantelor, acesta a fost înscris în

cartea funciară, realizându-se, astfel, publicitatea imobiliară și

opozabilitatea dreptului de proprietate față de terți și că prin urmare,

termenul legal pentru contestarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate a început să curgă de la data înscrierii în cartea funciară,

respectiv 10 decembrie 1999.

A statuat instanța că actul

administrativ atacat a devenit opozabil

erga omnes

prin intabularea

dreptului de proprietate al SC S.F. SA Deva, data când certificatul de atestare

a fost înscris în cartea funciară constituind forma de publicitate prin care

actul devine opozabil terților.

A considerat instanța că principiul

siguranței și stabilității raporturilor juridice impune ca data înscrierii în

cartea funciară să prezinte momentul de la care actul a devenit opozabil

terților și curge termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au

formulat în termen recursul de față, reclamantele, cererea fiind legal

timbrată.

În motivarea cererii, reclamantele

arată că, respingând acțiunea ca tardivă, instanța nu a avut în vedere

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

„legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cerută oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții

interesate, iar în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată

instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”.

Având în vedere dispozițiile legale

menționate anterior, precum și faptul că certificatul de atestare a dreptului

de proprietate emis de Ministerul Economiei și Comerțului este un act

administrativ unilateral ce nu a fost comunicat recurenților, consideră aceștia

că acțiunea nu poate fi considerată tardiv formulată.

Consideră recurentele că nici

inadmisibilitatea acțiunii nu poate fi reținută de instanță, pe motiv că nu a

fost respectată procedura prealabilă, având în vedere dispozițiile art. 7 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „în cazul acțiunilor introduse de

prefect, precum și în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2) nu este obligatorie

procedura prealabilă” și deoarece certificatul de atestare a dreptului de

proprietate este un act administrativ unilateral, iar verificarea legalității

acestuia se realizează conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

procedura prealabilă nu era obligatorie.

În fine, apreciază recurentele că

reținerea excepției potrivit căreia reclamantele nu au vreun interes în

promovarea acțiunii, nu are temei legal, deoarece pe rolul Judecătoriei Orăștie

se află suspendată cauza având ca obiect nulitatea contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate de SC S.F. SA până la soluționarea prezentei cauzei

care are ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului

de proprietate.

Recursul nu se fondează.

554/2004, invocate de recurente ca argument în combaterea excepției

tardivității, nu sunt incidente în cauză.

Prin acțiunea directă din cauza de

față s-a cerut anularea unui act administrativ individual de către reclamante,

care au calitatea de terți în raport cu actul.

Ca urmare, cererea are ca temei

dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în privința

termenului de exercitare a acțiunii sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din

lege.

Excepția de nelegalitate este un

mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pornit pentru alte temeiuri

decât nevalabilitatea actului administrativ, una dintre părți, amenințată să i

se aplice un asemenea act ilegal, invocă această nelegalitate și solicită ca

actul să nu fie luat în considerare în soluționarea acțiunii.

comunicat reclamantelor, în mod firesc, având în vedere că nu ele erau

beneficiarele actului, dat fiind natura lui de act de atestare a unui drept

real, este legal a considera că termenul de formulare a acțiunii va curge de la

intabularea dreptului de proprietate, formalitate care îl face opozabil

tuturor.

nici lipsa de interes a acesteia, ca excepții invocate de intervenienți și

pârâți, nu au fost reținute de instanța de fond. Singura excepție reținută a

fost cea a tardivității, iar soluția este legală, având în vedere că această

excepție este peremptorie nu numai în raport cu acțiunea, dar și cu celelalte

excepții invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurentele-reclamante Consorțiul Evanghelic Superior Sibiu și Parohia

Evanghelică Orăștie împotriva sentinței civile nr. 56 din 17 martie 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2007.