ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3503/2007

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2002, reclamantul G.P. a chemat în judecată pe pârâții SC C. SA Cluj Napoca, A.P.A.P.S., A.S. din SC C. SA și SIF Banat Crișana cerând să se constate că în calitate de unic succesor legal al fostului proprietar al fabricii metalurgice H., imobil ce se identifică sub nr. top A+1 în C.F. nr. 10725 Cluj, este îndreptățit la restituirea în natură a proprietății, sens în care solicită ca pârâții să fie obligați să îi predea în proprietate, cu titlu de restituire în natură, o cotă de 25% din acțiuni, fiecare proporțional cu cota lor de proprietate din patrimoniul SC C. SA. În motivarea cererii reclamantul a arătat că fabrica în litigiu a fost naționalizată din patrimoniul tatălui său, H.l., în anul 1948 și că societatea deținătoare, SC C. SA refuză să îi emită o dispoziție cu privire la notificarea pe care i-a adresat-o, îndrumându-l să se adreseze A.P.A.P.S.

București, instituție care a fost implicată în procesul său de privatizare. Apreciind că refuzul de soluționare a notificării de către pârâta SC C. SA, comunicat cu adresa nr. 22415 din 31 octombrie 2002, echivalează cu o decizie de respingere a notificării, reclamantul a susținut că este îndreptățit să se adreseze justiției pentru a-și valorifica pretențiile. Prin sentința civilă nr. 824 din 16 septembrie 2003 Tribunalul Cluj a respins excepția prematurității cererii și pe cea a lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. București. Prin aceeași sentință tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC SIF Banat Crișana, A.S. din SC C. SA, a Primăriei Municipiului Cluj Napoca, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor și pe cea a lipsei capacității procesuale a pârâtei A.P.A.P.S., sucursala Cluj, în contradictoriu cu care a respins acțiunea.

Pe fond, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. București să stabilească prin decizie valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare pentru imobilul cu nr. top 6833 înscris inițial în C.F. 10725 Cluj „casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 3 camere, 1 bucătărie, 1 magazie, 1 tâmplărie, 1 turnătorie, 1 sală de mașini, 1 sală de pânzător și dependințe, apoi curte în str. N. nr. 1" în suprafață de 1 iugh. 79 stj. Totodată, tribunalul a respins plângerea formulată de reclamant împotriva adresei nr. 22415 din 31 octombrie 2002 emisă de SC C. SA ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat din patrimoniul autorului reclamantului, H.l., în baza Decretului nr. 233 din 27 mai 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale ale RPR, cu titlu de expropriere pentru utilitate publică și predat în folosința Ministerului Industriei pentru nevoile întreprinderii Industriale SA C. SA. Cum în prezent, imobilul se află în patrimoniul SA C. SA, societate comercială privatizată de FPS, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caz în care, pârâtei A.P.A.P.S., chemată în proces încă din data de 21 noiembrie 2002, îi revine obligația de a emite o decizie prin care să stabilească valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare pe care reclamantul este îndreptățit să le primească, celelalte pârâte neavând calitate și, după caz, capacitate procesuală pentru a dispune în acest sens.

Prin decizia civilă nr. 161VA din 28 ianuarie 2004 Curtea de Apel Cluj secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. În motivarea deciziei instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 27 alin. (5) și art. 35 din Legea nr. 10/2001, pârâta A.P.A.P.S. este singura instituție abilitată să se pronunțe cât privește cererea reclamantului de acordare de măsuri reparatorii sub forma unor acțiuni la societăți comerciale, caz în care, are calitate procesuală pasivă. Mai mult, cum reclamantul a notificat SC C. SA în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1), cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reținut că pârâta A.P.A.P.S.

nu se poate apăra în sensul că nu a fost direct notificată, ea având posibilitatea să se pronunțe prin dispoziție asupra pretențiilor reclamantului, cu mențiunea că prin sentința apelată instanța nu a stabilit cuantumul despăgubirilor, cuantum care urmează să fie determinat după evaluarea imobilului în condițiile prevăzute de art. 31 din lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.P.A.P.S. București invocând incidența art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâta reiterează critica potrivit căreia atâta timp cât nu a fost notificată direct de către reclamant, în mod nelegal, instanțele de fond au dispus obligarea sa să emită decizie, cererea dedusă judecății impunându-se să fie respinsă ca prematur formulată.

Totodată, recurenta susține că atâta timp cât reclamantul a cerut doar restituirea în natură a imobilului sau/și compensarea cu alte bunuri constând în construcții și teren în intravilanul municipiului Cluj, iar ulterior la 9 septembrie 2003, obligarea statului la acordarea de despăgubiri, fără ca acesta să fi solicitat acțiuni la societăți comerciale, instanțele de fond, prin hotărârile pronunțate, au acordat ceea ce nu s-a cerut. Analizând recursul Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societății comerciale privatizate(...) persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

În acest caz, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Or, în speță, în mod necontestat, imobilul în litigiu se află în patrimoniul unei societății comerciale care a fost privatizată de către recurentă, caz în care acesteia îi revine obligația legală prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Apărările pârâtei în sensul că atâta timp cât reclamantul nu ar fi solicitat acordarea unui anumit tip de măsuri reparatorii, nu fi incidente dispozițiile legale mai sus arătate și, pe cale de consecință, că în acest caz, instanțele de fond ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi primită.

În materia Legii nr. 10/2001, lege cuprinzând dispoziții prin care se derogă de la dreptul comun, acest act normativ este cel care determină în mod imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință prevăzută, anume 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cu alte cuvinte, obiectul procesului îl constituie obținerea de către persoana îndreptățită de măsuri reparatorii iar felul acestor măsuri și condițiile în care se acordă în mod efectiv se stabilesc, în raport și de opțiunea persoanei îndreptățite manifestată însă în limitele prevăzute de acest act normativ, în procedurile prevăzute prin dispozițiile acestei legi de reparație.

Așa fiind, cum reclamantul a declanșat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și cum instanțele de fond au dispus obligarea pârâtei de a emite o dispoziție prin care să stabilească valoarea și felul măsurilor reparatorii pe care acesta este îndreptățit să le primească, critica formulată de recurentă în sensul acordării de către instanțele de fond a ceea ce nu s-a cerut, critică fundamentată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi primită. Totodată, instanța de recurs găsește a fi nefondată și critica pârâtei privind prematuritatea cererii dedusă judecății, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, atâta timp cât persoana îndreptățită a adresat notificare societății comerciale care deținea bunul la momentul intrării în vigoare a legii, împrejurare de natură să creeze aparența că aceasta este entitatea deținătoare în sensul legii, și atâta timp cât aceasta notificare, conform art. 22 alin. 4 din lege, face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice a respectării termenului prevăzut de alin.1 al aceluiași articol, pârâta A.P.A.P.S., autoritatea statului care a efectuat privatizarea societății notificate nu poate refuza soluționarea acestora pentru un asemenea motiv.

Sub acest aspect este de observat, că potrivit legii, în cazul societăților comerciale privatizate nu s-a prevăzut în mod expres cărei entități persoana îndreptățită urmează să îi transmită notificarea, deși în redactarea inițială al legii, s-au prevăzut obligații atât pentru societatea privatizată cât și pentru instituția implicată în privatizare, funcție de valabilitatea ori nevalabilitatea privatizării. Totodată, este de menționat că în speță recurenta nu s-a apărat în sensul că nu ar fi avut cunoștință de pretențiile pe care persoana îndreptățită Ie-a notificat SC C. SA, ci doar în sensul că se impunea ca să-i fie comunicat în mod direct și ei notificarea, caz în care, refuzul său de a se conforma obligației ce îi revine potrivit legii pentru un considerent formal, este nejustificat.

Soluția se impune cu atât mai mult în cazul această autoritate a fost chemată de către persoana îndreptățită în proces, alături de societatea pe care a privatizat-o - în speță, din data de 22 noiembrie 2002-, împrejurare în care a luat cunoștință în mod nemijlocit, de pretențiile formulate prin notificare și putea dispune cu privire la modalitatea de soluționare a acestora. Așa fiind, cum hotărârile instanței de fond au fost date cu aplicarea corectă a legii și în limitele investiri instanței, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății este nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 167/A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.