ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea

exercitării

dreptului pârâtului A.M., la liberă circulație, în Franța,

pentru o

perioadă de cel mult 3 ani.

Prin

sentința civilă nr. 433 din 28 iunie 2007, Tribunalul Vrancea a respins

ca

neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în

contradictoriu cu pârâtul A.M.

Recursul

declarat nu este fondat.

Prin Legea nr. 248/2005

a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu

privire la

următoarele categorii de persoane:

a)

cu privire la persoana care a fost returnată

dintr-un stat în baza unui acord

de readmisie încheiat între România și

acel stat;

b)

cu privire la

persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o

desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor

României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din

dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în

condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de

fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută

prin

coroborare

cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și cu cele din Directiva

Parlamentului

și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească

orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului

fundamental privind

libertatea

de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea

ordinii publice, prevenirea faptelor penale,

protecția sănătății sau a moralei, ori

pentru protejarea libertăților

altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la

libera

circulație

ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este

necesar a fi respectat

principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul

individual al persoanei în cauză care trebuie să

reprezinte o amenințare reală,

actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data

de 11 mai

2007, din Franța,

pentru ședere ilegală.

Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe

care a

desfășurat-o sau urma să

o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă

intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România

și starul din

care a fost returnată.

Nu s-a dovedit

nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi

reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un

interes

fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a

aplicat corect

prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei

instanțe prin

care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la

liberă circulație.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul

declarat

de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 306/A din 21

august 2007 a Curții de Apel Galați, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.