ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București sub nr. 29464/3/2006, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.R., ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului la liberă circulație a

pârâtului pentru o perioadă de cel mult trei ani, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâtul a fost returnat din Franța, la data de 19 august 2007, în baza

acordului dintre cele două state privind readmisia persoanelor aflate în

situație ilegală; că, în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani, dacă au fost returnați în baza

acordurilor de readmisie încheiate de România cu acel stat și că, dobândind

calitatea de cetățeni ai Uniunii Europene, cetățenii români trebuie să-și

exercite drepturile și obligațiile în acord cu legislația actuală.

Prin sentința nr. 1279 din 10

octombrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că pârâtul a avut un

comportament ce nu este de natură să amenințe ordinea publică în vreun stat,

astfel încât să fie justificată limitarea dreptului la liberă circulație.

Prin decizia nr. 778 din 23

noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Direcția Generală de

Pașapoarte, pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 248/2005, privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, astfel cum a

fost completată și modificată prin O.G. nr. 5/2006, au fost stabilite

condițiile în care cetățenii români își pot exercita dreptul la liberă

circulație în străinătate și limitele exercitării acestui drept.

Art. 52 din Legea nr. 248/2005,

prevede măsura restrângerii dreptului la liberă circulație instituită în

condițiile art. 40 din lege până la data aderării României la Uniunea

Europeană, iar dreptul la libera circulație al pârâtei nu se impune a fi

cenzurat, deoarece acesta este în acord cu dispozițiile legale invocate de

apelantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat,

în esență, că intimatul-pârât a fost returnat din Franța la data de 19 august

2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară,

ratificat prin H.G. nr. 278/1994 și că în mod greșit prima instanță și instanța

de apel au apreciat că acțiunea este neîntemeiată. Chiar și în condițiile

existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării lui

directe, luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

este condiționată de returnarea cetățeanului dintr-un stat, în baza unui acord

de readmisie încheiat de România cu acel stat, dacă a încălcat legislația

statului de unde a fost returnat.

S-a mai susținut că, returnarea unui

cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene în baza unui Acord de

readmisie se aplică numai dacă s-a încălcat ordinea juridică a respectivului

stat membru al Uniunii Europene și numai acel stat poate cenzura legalitatea

măsurii returnării, iar Legea nr. 248/2005 îndeplinește calitățile reținute de

Curtea Europeană, necesare pentru aplicarea măsurii restrângerii dreptului la

liberă circulație.

Obligațiile prevăzute de Legea nr.

248/2005 trebuie respectate de toți cetățenii români, iar garanția stabilită

prin Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale suportă anumite restricții prevăzute în

paragrafele 3 și 4 ale art. 2 Aceste restricții se referă la prevederea lor de

către lege și existența unui scop legitim pe care să-l urmărească, privind

securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora.

Limitările trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică,

necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit

prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui.

Recurenta a arătat că Paragraful 4

vizează restrângeri aplicabile în „zone determinate”, pentru rațiuni de

„interes public într-o societate democratică” și că respingerea cererii de

restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație nu este

justificată de circumstanțele concrete ale cauzei. Din declarația dată de pârât

rezultă că a fost returnat din Franța, pentru că nu îndeplinea condițiile de

ședere pe teritoriul acestui stat, încălcând una din obligațiile prevăzute de

art. 5 din Legea nr. 248/2005.

Prin urmare, solicitarea reclamantei

de a se restrânge exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație este

întemeiată.

Față de prevederile art. 25 din

Constituție, libertatea de circulație nu este absolută. Ea trebuie să se

desfășoare după anumite reguli care sunt stabilite de Legea nr. 248/2005.

Curtea Constituțională, prin decizia

nr. 685 din 11 septembrie 2007, a respins excepția de neconstituționalitate

art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005.

Măsura restrângerii dreptului pârâtului

la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv

prevenirea unor fapte de natură penală privind protecția drepturilor și

libertăților altora.

În plus, se justifică și caracterul

proporțional al măsurii în raport de scopurile urmărite prin aplicarea ei,

întrucât responsabilizarea pârâtului în a conștientiza respectarea unor

condiții legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza și prin

interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state pe o durată

de timp rezonabilă.

Analizând recursul, în limita

susținerilor recurentei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că nu este fondat.

Articolul 38 din Legea nr. 248/2005

prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate, pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul

persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea

actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin raportare

la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această prioritate este stabilită de

art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile

tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări

comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile

comunitare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar

autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor

rezultate din actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin.

(1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația

de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest Tratat

și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și

obligații, iar, față de această prevedere, legislația comunitară este de

imediată aplicare.

De aceea, legea română trebuie

interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din

Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins în

anexele Protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea

Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în

materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform

art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă

numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

În alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe comportamentul persoanei în

cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile

fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, deși calitatea de

membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge

libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune

numai pentru faptul că o persoană a fost returnată pentru ședere ilegală dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține

recurenta.

Limitarea exercitării dreptului la

liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva

2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu

legislația comunitară.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile art. 27 din Directivă.

Intimatul-pârât a fost returnat din

Franța pentru ședere ilegală. Nu s-a dovedit că acesta a săvârșit vreo faptă

care să justifice restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.

Or, față de art. 27 alin. (2) din

Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul celui în cauză,

măsura restrângerii exercitării dreptului intimatului-pârât P.R. la liberă

circulație doar pentru ședere ilegală în Franța nu ar respecta principiul

proporționalității și nu s-ar baza pe comportamentul acestuia.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 778 din 23 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.