ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În dosarul nr. 6075/2005 al Tribunalului Iași, secția civilă, s-a invocat de către I.I.F. și I.M. excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A.P. pentru SC A.B. SA la 15 martie 2005 și s-a dispus sesizarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ în vederea soluționării acestei excepții, prin încheierea ședinței publice de la 2 decembrie 2005. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 430/ E din 12 aprilie 2006 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași, care a procedat la soluționarea acestei excepții prin sentința nr. 139/ CA din 18 decembrie 2006, prin care s-a admis excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, invocată de SC A.B.

SA Iași, și respins excepția ca inadmisibilă. Instanța a avut în vedere că excepția de nelegalitate s-a formulat în cadrul unei acțiuni introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, cu privire la acte administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, ceea ce face ca cererea să fie considerată inadmisibilă. I.M. și I.I.F. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 139/CA/2006 a Curții de Apel Iași, susținând că instanța a reținut greșit că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990, când în realitate sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar faptul că certificatul contestat a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu este de natură să ducă la respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, pentru că acțiunea s-a introdus după intrarea în vigoare a acestei legi.

Menționează că art. 27 din Legea nr. 554/2004 se referă la acțiunile aflate pe rolul instanțelor, nu la excepțiile de nelegalitate și privește acțiuni înregistrate la secțiile de contencios administrativ, iar în cauza de față ne aflăm în prezența unei acțiuni civile în revendicare. Consideră că ne aflăm în prezența unui incident de procedură și cum este vorba de o excepție, se impune ca aceasta să fie soluționată cu prioritate, mai ales că excepția de nelegalitate este o excepție absolută pentru că privește încălcarea unor norme de ordine publică și de aceea invocarea ei se poate face oricând și de oricare din părți sau chiar din oficiu de către instanță. Recursul este nefondat. Prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, s-a prevăzut posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, oricând în cadrul unui proces și soluționarea excepției de către instanța de contencios administrativ competentă.

Art. 27 din Legea nr. 554/2004, prevede că judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii va continua să se facă potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței. Cum Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005, dispozițiile sale se pot aplica numai actelor administrative unilaterale emise sau adoptate după data intrării ei în vigoare. Certificatul față de care s-a invocat excepția de nelegalitate a fost emis la data de 15 mai 2001, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. În plus, din conținutul art. 11 al Legii nr. 554/2004 rezultă că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, pe când cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual pot fi introduse în maximum un an de la data emiterii actului.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, vechea lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu prevedea posibilitatea invocării nelegalității unui act administrativ pe calea excepției de nelegalitate, ci verificarea nelegalității unui act se putea face pe calea acțiunii directe, de către instanța în fața căreia se invocă. Legea actuală urmărește ca actele administrative individuale să poată fi atacate într-un anumit termen tocmai în considerarea respectării principiului stabilității raporturilor juridice și al securității juridice.

Dar, și acțiunea în cadrul căreia s-a invocat excepția de nelegalitate a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar în conformitate cu prevederile art. 27 din lege judecarea unor astfel de acțiuni se va face în conformitate cu legile aplicabile la momentul sesizării instanței, astfel că și din acest punct de vedere excepția de nelegalitate nu era admisibilă pentru că prin Legea nr. 29/1990 nu se prevedea judecarea unei astfel de excepții de către instanța de contencios administrativ. Susținerea recurenților că dispozițiile art. 27 din Legea nr. 554/2004 se referă la acțiuni, nu la excepții de nelegalitate și că privesc numai acțiunile înregistrate la secția de contencios administrativ, este întemeiată în ce privește referirea la acțiuni, dar în cadrul acestora se invocă excepția de nelegalitate, însă nu se distinge între acțiuni introduse direct la instanța de contencios administrativ și acțiuni de altă natură (civilă, penală, comercială).

În cauză, nu este vorba de un simplu incident de procedură, ci de o excepție reglementată de o lege specială și din acest motiv sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, în multe privințe derogatorii de la prevederile Codului de procedură civilă. Ca atare, pretinsa nulitate absolută, prevăzută de Codul de procedură civilă, invocată de recurenți, nu are aplicabilitate în cauză, pentru că Legea nr. 554/2004 stabilește condițiile și termenele în care se poate invoca excepția de nelegalitate. De altfel, în materia dreptului administrativ prezintă foarte puțină relevanță delimitarea nulităților absolute de cele relative pentru că pentru ambele nulități sunt aplicabile aceleași prevederi legale. Pentru considerentele arătate mai sus, urmează să se respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc.

civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții I.M. și I.I.F., împotriva sentinței nr. 139/ CA din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2007.