ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 iunie 2006 pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la nr. 9730/54/2006,
reclamanta F.L.O.M. a chemat în judecată pe pârâții U.C., ca organizator al
doctoratului în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 37/1999 și Ministerul
Educației și Cercetării, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună
anularea rezoluțiilor C.N.A.T.D.C.U. din 7 iulie 2000, 9 martie 2001, 25 mai
2001 și 23 aprilie 2003, precum și menținerea propunerii organizatorului de
doctorat pentru acordarea titlului de Doctor în domeniul filologiei. S-a
solicitat și obligarea la 60.000 RON, daune morale și 4.263 RON, daune
materiale, reprezentând sporul de doctorat pe ultimii 3 ani, raportat la
salariul de lector universitar, cu care era încadrată, cât și taxele de emigrare
în Canda.
Prin sentința nr. 742 din 16 noiembrie 2006,
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins
acțiunea formulată de reclamanta F.L.O.M.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța
de Fond a reținut tardivitatea formulării acțiunii de către reclamantă,
raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, întrucât rezoluțiile a
căror anulare se solicită poartă datele de 7 iulie 2000, 9 martie 2001, 25 mai
2001 și 23 aprilie 2003, fiind depășit chiar și termenul de un an de la data
emiterii actului, cu atât mai mult termenul de 6 luni de la data comunicării
refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii.
S-a mai reținut că reclamanta nu a arătat nici
un motiv care să ducă la suspendarea termenului de prescripție sau o forță
majoră care să genereze întreruperea termenului de decădere, conform Decretului
nr. 167/1958, întrucât termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) este un termen de
prescripție, iar termenul prevăzut la aliniatul 2 al aceluiași articol este un
termen de decădere.
Pe cale de consecință, Curtea a dispus
respingerea acțiunii formulată de reclamantă, atât sub petitul principal
privind anularea rezoluțiilor, cât și acordarea daunelor morale și materiale,
fiind incidente și dispozițiile art. 137 C. proc. civ. potrivit cărora pronunțarea asupra excepțiilor de procedură face de prisos cercetarea în fond a
pricinii.
S-a mai reținut ca fiind întemeiată și
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.C., care nu poate oferi
titlul științific de doctor reclamantei.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat
recurs F.L.O.M., susținând că a respectat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004
în raport de adresa nr. 1966 din 16 mai 2006 a U.C., care are calitate procesuală pasivă ca unitate organizatoare de doctorat.
Recursul este nefondat.
Se reține că recurentei reclamante nu i s-a confirmat
titlul științific de Doctor de către C.N.A.T.D.C.U. din cadrul Ministerul
Educației și Cercetării la data de 7 iulie 2000, cu motivația că teza este
realizată sub nivelul științific cerut.
Deși recurenta-reclamantă cunoștea toate
rezoluțiile C.N.A.T.D.C.U. pe care le-a și contestat cerând reintroducerea dosarului
în comisie (fapt ce a și avut loc), aceasta nu a formulat acțiune în justiție
în termen de un an, conform Legii nr. 554/2004.
Faptul că U.C., în urma solicitării
reclamantei F.L.O.M., i-a comunicat la 16 mai 2006, rezoluțiile C.N.A.T.D.C.U.
cu privire la neconfirmarea titlului științific, nu demonstrează că reclamanta
nu cunoștea aceste rezoluții ci întărește buna credință a U.C. și respectarea de
către aceasta a prevederilor Legii nr. 554/2004.
Termenul de a formula cerere în instanță nu
poate să curgă de la data de 16 mai 2006 deoarece reclamanta a cunoscut și a contestat
anterior acestei date, toate rezoluțiile C.N.A.T.D.C.U.
Cu privire la motivul de recurs prin care
recurenta consideră că U.C. are calitate procesuală pasivă, acesta este
neîntemeiat deoarece potrivit art. 36 și art. 37 din H.G. nr. 567/2005,
conferirea titlului științific de doctor se face prin Ordin al Ministerului
Educației și Cercetării la propunerea C.N.A.T.D.C.U. din cadrul Ministerului
Educației și Cercetării, astfel potrivit dispozițiilor legale U.C. instituție
organizatoare de doctorat nu are competențele legale pentru conferirea titlului
științific de doctor reclamantei.
Având în vedere considerentele prezentate,
recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 C. proc., urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.L.O.M.
împotriva sentinței civile nr. 742 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai
2007.