ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7391/2008

HOTĂRÂRE
25.11.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7391/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.S., la

liberă circulație în Danemarca, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința nr. 104 din 18

ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 149 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005,

acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a

fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire

la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat

între România și acel stat;

b) cu privire la persoana a

cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară

sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția

legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite,

în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art.

38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2

pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor

reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe

a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea

de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori

pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri

de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de

expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat

principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al

persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă

doar că pârâta a fost returnată, la data de 7 noiembrie 2007, din Danemarca,

pentru ședere ilegală.

Nu a fost depusă la dosar

nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnată.

Nu s-a dovedit nici că

pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală,

actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile

existente în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr.

248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost

respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 149 din 28 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-30
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7180/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.M.F. la liberă circulație, în statele Uniunii Europe
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6036/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
ÎCCJ 2008-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6823/2008
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului București, la 4 ianuarie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a cerut restrângerea exercitării
ÎCCJ 2008-12-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8216/2008
cauzelor de limitare prevăzute de lege. De asemenea, în speță nu există nici o sentință de condamnare a intimatului pârât. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins prin decizia nr. 365 A din 19 mai 2008
ÎCCJ 2008-02-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului T.S., la liberă circulație, în Germania, pe
Sursă