ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7391/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7391/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală
de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.S., la
liberă circulație în Danemarca, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința nr. 104 din 18
ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a
fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin
decizia nr. 149 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă.
Împotriva deciziei curții de
apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul
Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu
aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005,
acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este
întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a
fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în
străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării
dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi
dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire
la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana
care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat
între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a
cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară
sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau,
după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția
legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului
la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite,
în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art.
38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2
pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului
Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor
reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe
a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea
de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii
publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori
pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri
de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de
expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat
principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al
persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă
doar că pârâta a fost returnată, la data de 7 noiembrie 2007, din Danemarca,
pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar
nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o
desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,
după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost
returnată.
Nu s-a dovedit nici că
pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală,
actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile
existente în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr.
248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost
respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 149 din 28 februarie
2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie
2008.