ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3141/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta M.E.J. (născută I.), a contestat adresa din 25 octombrie 2006 prin care i s-a respins cererea de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu fratele său, a fost strămutată forțat din orașul de domiciliu Iași, în orașul Sebeș, județul Alba, așa cum de altfel rezultă din tabelul nominal cu refugiații evacuați, tabel întocmit de comisariatul de Politie Sebeș la data de 20 iunie 1944. S-a mai arătat că această strămutare forțată a fost determinată de faptul că orașul lași a avut regim de ocupație militară sovietică (riscând o persecuție etnica), începând cu data de 11 aprilie 1944 așa cum de altfel rezultă din nota din 20 ianuarie 2004 a Institutului de Istorie N.I.

București. Reclamanta a opinat că a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, situație ce se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Prin sentința nr. 38/ CA din 26 martie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă, Instanța reținând, în esență, că refugierea în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură pentru protejarea populației, echivalentă cu o mutare în teritoriu și nu cu o persecuție din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.E.J., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că prin documentele depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de lege, astfel încât, în opinia sa, este îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În mod corect s-a reținut că refugierea reclamantei în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs pentru protejarea populației, ca urmare a apropierii frontului, fiind echivalentă cu o mutare în teritoriu și nu cu o persecuție din motive etnice. Din probele administrate nu rezultă că reclamanta ar fi suferit vreuna din persecuțiile etnice prevăzute de lege. Evacuarea reclamantei a avut ca scop protecția sa și nicidecum o persecuție din motive etnice, situație ce poate fi cotată ca o conjunctură nefavorabilă ce a determinat părăsirea teritoriul în care locuia. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.J. împotriva sentinței nr. 38/ CA din 26 martie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2007.