ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 05 iunie
2008 pronunțată în dosarul nr. 2.415/2/2008, Curtea de Apel București, secția I
penală, a dispus, în opinie majoritară, respingerea cererii de sesizare a
Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 181 alin.
(1) și (2) C. proc. pen. și art. 386 C. proc. pen., care ar contraveni
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României, invocate de către
contestatorul P.D.C.
S-a respins, de asemenea,
cererea de suspendare a cauzei.
Dosarul menționat are ca
obiect contestația în anulare formulată de contestatorul P.D.C. împotriva
deciziei penale nr. 387 din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția I penală, în dosarul nr. 30041/3/2006.
Pentru a dispune astfel,
Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut, în esență, următoarele:
Faptul că excepțiile de
neconstituționalitate ale art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 386 C.
proc. pen., invocate de contestatorul P.D.C, nu au legătură cu soluționarea
cauzei, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind inadmisibilă.
A reținut că în ceea ce
privește art. 181 C. proc. pen., nu se poate considera că acest text de lege
aduce vreo restrângere dreptului contestatorului de a se adresa justiției,
întrucât tocmai prevederile referitoare la procedura de citare au stat la baza
admiterii în principiu a contestației în anulare formulată de acesta.
A apreciat că atâta vreme
cât contestatorul și-a exercitat dreptul de a fi reprezentat în instanță de
către apărătorii împuterniciți, dreptul de a se adresa justiției nu i-a fost
restrâns, astfel că dispozițiile art. 181 C. proc. pen., a căror
neconstituționalitate a invocat-o nu influențează în niciun fel soluționarea
cauzei.
Relativ la excepția de
neconstituționalitate a art. 386 C. proc. pen., care cuprinde cazurile în care
poate fi formulată contestația în anulare, instanța a apreciat că nu se poate
reține că textul de lege invocat ar obstrucționa dreptul contestatorului de a
avea acces la calea de atac a contestației în anulare, de vreme ce aceasta i-a
fost admisă în principiu.
În opinie separată, judecătorul
Curții de Apel București a apreciat că există legătură de cauzalitate între
excepțiile de neconstituționalitate ale art. 181 C. proc. pen. și art. 386 C.
proc. pen., invocate de contestator și soluționarea fondului cauzei, a
considerat că textele care fac obiectul excepțiilor sunt constituționale și a
opinat că ar fi necesară sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea
excepțiilor.
Împotriva încheierii din 05
iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat recurs,
contestatorul P.D.C., criticând-o pentru motivele arătate în partea
introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele și
lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.D.C., din
considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, această instanță decide asupra excepțiilor ridicate în fața
instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea
unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a
litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În continuare, alin. (2) al art.
29 din legea menționată, arată că excepția poate fi ridicată la cererea uneia
din părți, de procuror ori de către instanța de judecată, din oficiu.
Totodată, alin. (3) al
aceluiași articol, stipulează că nu pot face obiectul excepției prevederile
constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții
Constituționale.
Așadar, art. 29 din Legea nr.
47/1992 cuprinde condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o excepție de
neconstituționalitate pentru ca cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea acesteia să fie admisă:
- excepția să aibă legătură
cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul
acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie să existe interesul procesual al
rezolvării prealabile a excepției;
- excepția să fie ridicată
la cererea uneia din părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori
de către procuror, în cauzele la care participă, adică să existe starea de
procesivitate în care excepția de neconstituționalitate apare ca un incident
procedural ce urmează a fi rezolvat anterior față de fondul litigiului, și
- obiectul excepției să nu-l
constituie prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie
anterioară a Curții Constituționale.
Dacă una din aceste condiții
nu este îndeplinită, excepția este inadmisibilă și potrivit art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, instanța va respinge cererea de sesizare a Curții
Constituționale printr-o încheiere motivată.
În cauză, Curtea de Apel
București a apreciat că dispozițiile art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și
ale art. 386 C. proc. pen., invocate de contestatorul P.D.C., pe calea
excepțiilor de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea fondului
cauzei de către instanța de judecată.
Înalta Curte constată că în
mod corect în considerentele încheierii atacate, s-a conchis că dispozițiile art.
181 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privind întocmirea dovezii de primire a
citației și a procesului verbal de predare a citației nu restrâng dreptul
contestatorului de a se adresa justiției, câtă vreme aceste aspecte referitoare
la procedurile de citare au stat la baza admiterii în principiu a contestației
în anulare.
Așadar, dispozițiile art. 181
alin. (1) și (2) C. proc. pen., a căror neconstituționalitate se solicită a fi
constatate, nu au incidență directă asupra soluției ce se va pronunța în cauză,
așa încât nu au legătură cu soluționarea cauzei, după cum a constatat, în
opinie majoritară și instanța de fond, investită cu judecarea contestației în
anulare.
În același mod, Înalta Curte
observă că nici excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 C.
proc. pen., cu privire la cazurile în care se poate face contestație în
anulare, nu are legătură cu soluționarea cauzei, după cum a apreciat în mod
just instanța a cărei încheiere a fost recurată, întrucât în condițiile în care
a fost admisă în principiu contestația în anulare, decizia Curții
Constituționale ce se va pronunța în soluționarea excepției de
neconstituționalitate nu este de natură să influențeze hotărârea instanței de
judecată.
De asemenea, Înalta Curte
constată că instanța în fața căreia s-au ridicat excepțiile de
neconstituționalitate a realizat o motivare amplă și temeinică a condițiilor
privind interesul procesual prealabil care trebuie să stea la baza soluționării
excepțiilor de neconstituționalitate.
Întrucât instanța a ajuns în
mod just la concluzia inexistenței legăturii excepțiilor invocate cu
soluționarea fondului cauzei, Înalta Curte reține ca fiind corectă soluția de
respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a cererii de
suspendare a cauzei.
În raport cu cele
prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul contestatorului P.D.C.
declarat împotriva încheierii din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția
I penală, pronunțată în dosarul nr. 2.415/2/2008.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul contestator P.D.C. împotriva încheierii din 5
iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.
2.415/2/2008.
Obligă recurentul
contestator la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 iunie 2008.