ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2008

Deliberând asupra recursului de față a reținut următoarele: Reclamantul D.C. prin acțiunea precizată a chemat în judecată pârâtele C.A.A. și C.A.A., filiala Prahova, și a contestat legalitatea și temeinicia deciziei nr. 477 din 7 decembrie 2005, anularea acesteia cu privire la anularea deciziei nr. 62 din 3 noiembrie 2000 și repararea prejudiciului cauzat prin modul de calcul al pensiei. Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 609 din 17 aprilie 2007 a respins acțiunea precizată și completată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Pe parcursul soluționării recursului, reclamantul-recurent a ridicat în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 aceiași excepție de neconstituționalitate transmisă Avocatului Poporului excepție căreia această instituție nu i-a dat curs.

A solicitat instanței să aprecieze că este cazul sesizării Curții Constituționale „cu excepția de neconstituționalitate a unor prevederi cuprinse în legislația de pensii și asigurări sociale ale avocaților”. Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 1 octombrie 2007 în dosarul 1539/105/2006 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul D.C. Instanța a reținut că recurentul a susținut că mai multe texte din Legea nr. 51/1995 din O.U.G. nr. 221/2000, din Legea nr. 452/2001 și din statutul C.A.A., contravin unor prevederi din Constituție. Cu privire la legile menționate instanța a constatat că recurentul nu a concretizat prevederile constituționale încălcate prin adoptarea acelor acte normative și argumentele în susținerea neconstituționalității unor prevederi ale acestora.

În ce privește statutul C.A.A., instanța a reținut că prevederile acesteia nu pot face obiect de verificare al constituționalității lor de către Curtea Constituțională. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul D.C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Se susține, în esență, că instanța a încălcat competența altei instanțe decurgând din încălcarea Legii nr. 47/1992, iar soluționarea excepției s-a făcut în mod vădit nelegal, prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, permit ridicarea excepției de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: Reclamantul, într-un litigiu cu pârâții C.A.A.

și C.A.A., filiala Prahova, privind modul de calcul și de stabilire a drepturilor sale de pensie, a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor acte normative astfel: Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și a Legii nr. 452/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 221/2001. Anterior, reclamantul a solicitat instituției Avocatului Poporului să declanșeze procedura de sesizare a Curții Constituționale cu aceleași excepții. Instituția sesizată i-a răspuns, printre altele, că fiind parte într-un proces (reclamant) are posibilitatea de a se adresa instanței care judecă litigiul aceasta putând aprecia dacă, în speță, este cazul sesizării Curții Constituționale.

Acest demers a fost făcut de reclamant. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide supra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești… privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. Potrivit art. 29 alin. (2) excepția poate fi ridicată la cererea unei dintre părți…. . Actele normative indicate de reclamant au legătură cu soluționarea cauzei deoarece în cuprinsul lor conțin norme de interes pentru stabilirea și calcularea cuantumului pensiei avocatului. Reclamantul a exemplificat prevederile art. 12 alin. (6), art. 13 din O.U.G.

nr. 221/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 452/2001. A mai apreciat reclamantul că prevederile celor trei acte normative contravin prevederilor constituționale, exemplificând art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (2), art. 53 alin. (1), art. 61 și art. 73 din Constituția României. În aceste condiții apare necesar sesizarea Curții Constituționale pentru examinarea excepției de neconstituționalitate a celor trei acte normative, chiar dacă prin Decizia nr. 311 din 8 iulie 2004 Curtea Constituțională a respins o excepție ce viza aceleași acte normative, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În ceea ce privește această instanță se apreciază că cele trei acte normative indicate de reclamant, corespund prevederilor constituționale.

Cu privire la Statutul C.A.A., în mod corect a stabilit instanța Curții de Apel Ploiești că acestea nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa încheierea recurată, se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale. Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se va dispune suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva încheierii din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. 1539/105/2006). Casează încheierea recurată. Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant D.C. Dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.