ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2008

Deliberând asupra recursului de față

a reținut următoarele:

Reclamantul D.C. prin acțiunea

precizată a chemat în judecată pârâtele C.A.A. și C.A.A., filiala Prahova, și a

contestat legalitatea și temeinicia deciziei nr. 477 din 7 decembrie 2005,

anularea acesteia cu privire la anularea deciziei nr. 62 din 3 noiembrie 2000

și repararea prejudiciului cauzat prin modul de calcul al pensiei.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința nr. 609 din 17 aprilie 2007 a respins acțiunea precizată și

completată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul.

Pe parcursul soluționării

recursului, reclamantul-recurent a ridicat în temeiul art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992 aceiași excepție de neconstituționalitate transmisă

Avocatului Poporului excepție căreia această instituție nu i-a dat curs. A

solicitat instanței să aprecieze că este cazul sesizării Curții Constituționale

„cu excepția de neconstituționalitate a unor prevederi cuprinse în legislația

de pensii și asigurări sociale ale avocaților”.

Curtea de Apel Ploiești, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 1 octombrie 2007

în dosarul 1539/105/2006 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de recurentul D.C.

Instanța a reținut că recurentul a

susținut că mai multe texte din Legea nr. 51/1995 din O.U.G. nr. 221/2000, din

Legea nr. 452/2001 și din statutul C.A.A., contravin unor prevederi din

Constituție.

Cu privire la legile menționate

instanța a constatat că recurentul nu a concretizat prevederile constituționale

încălcate prin adoptarea acelor acte normative și argumentele în susținerea

neconstituționalității unor prevederi ale acestora.

În ce privește statutul C.A.A.,

instanța a reținut că prevederile acesteia nu pot face obiect de verificare al

constituționalității lor de către Curtea Constituțională.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamantul D.C., invocând motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța a

încălcat competența altei instanțe decurgând din încălcarea Legii nr. 47/1992,

iar soluționarea excepției s-a făcut în mod vădit nelegal, prevederile art. 29

din Legea nr. 47/1992, permit ridicarea excepției de neconstituționalitate a

unei legi sau ordonanțe.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce urmează:

Reclamantul, într-un litigiu cu

pârâții C.A.A. și C.A.A., filiala Prahova, privind modul de calcul și de

stabilire a drepturilor sale de pensie, a ridicat excepția de

neconstituționalitate a unor acte normative astfel: Legea nr. 51/1995 privind

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, O.U.G. nr. 221/2000 privind

pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și a Legii nr.

452/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 221/2001.

Anterior, reclamantul a solicitat

instituției Avocatului Poporului să declanșeze procedura de sesizare a Curții

Constituționale cu aceleași excepții.

Instituția sesizată i-a răspuns,

printre altele, că fiind parte într-un proces (reclamant) are posibilitatea de

a se adresa instanței care judecă litigiul aceasta putând aprecia dacă, în

speță, este cazul sesizării Curții Constituționale.

Acest demers a fost făcut de

reclamant.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide supra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești… privind neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acesteia. Potrivit art. 29 alin. (2) excepția poate fi ridicată

la cererea unei dintre părți…. .

Actele normative indicate de

reclamant au legătură cu soluționarea cauzei deoarece în cuprinsul lor conțin

norme de interes pentru stabilirea și calcularea cuantumului pensiei

avocatului. Reclamantul a exemplificat prevederile art. 12 alin. (6), art. 13

din O.U.G. nr. 221/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

452/2001.

A mai apreciat reclamantul că

prevederile celor trei acte normative contravin prevederilor constituționale,

exemplificând art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (2), art. 53 alin. (1), art. 61

și art. 73 din Constituția României.

În aceste condiții apare necesar

sesizarea Curții Constituționale pentru examinarea excepției de

neconstituționalitate a celor trei acte normative, chiar dacă prin Decizia nr.

311 din 8 iulie 2004 Curtea Constituțională a respins o excepție ce viza

aceleași acte normative, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea

nr. 47/1992.

În ceea ce privește această instanță

se apreciază că cele trei acte normative indicate de reclamant, corespund

prevederilor constituționale.

Cu privire la Statutul C.A.A., în

mod corect a stabilit instanța Curții de Apel Ploiești că acestea nu pot forma

obiect al controlului de constituționalitate conform art. 29 din Legea nr.

47/1992.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa încheierea

recurată, se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea

nr. 47/1992 se va dispune suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării

excepției de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva încheierii

din 1 octombrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale

(dosar nr. 1539/105/2006).

Casează încheierea recurată. Admite

cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant

D.C.

Dispune suspendarea judecării cauzei până

la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.