ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1810/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 394/2 din 22 mai 2002 la Tribunalul București, precizată ulterior, reclamanții I.V.P., N.V., I.I., I.G.G. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București și SCAVL SA București și au solicitat: 1) să se constate că reclamanta I.V.P. este proprietara apartamentelor 1, 3 – de care aparține camera 17 - , 5, 7, 11, 15 cu 361,2 mp teren aferent din imobilul situat în București; să se constate că reclamantul N.V. este proprietarul apartamentelor nr. 1 și 2, corp separat, cu 210 mp teren aferent din imobilul situat în București, B-dul D., nr. 12 – 14; să se constate că reclamanții I.V.P., N.V., I.I.

și I.G.G. sunt proprietarii apartamentelor nr. 2 (demisol), nr. 12 (etaj 2) nr. 8 (etaj 1) și camera nr. 18 (mansarda), corp central, cu terenul aferent, situate în București, B-dul D., nr. 12 – 14; 2) să se constate că imobilele au trecut fără titlu în proprietatea statului; 3) să fie obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamantelor asupra acestor imobile; 4) să fie desființate eventualele dispoziții nefavorabile emise de SC AVL Berceni SA, în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1350 din 22 noiembrie 2005 a respins acțiunea. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 224/A din 8 mai 2006 a admis apelul declarat de G.N.R., moștenitorul reclamantei P.I., decedată la data de 6 iulie 2004, I.G.G., în nume propriu și ca moștenitor al reclamantei I.I., decedată la data de 3 mai 2003 precum și de N.V.

împotriva sentinței civile nr. 1350 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Reclamanții G.N.R., I.G.G. și N.V. au precizat acțiunea în sensul că solicită numai restituirea în natură a apartamentelor închiriate de SCAVL – Berceni SA. În rejudecare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă n. 1512 din 20 noiembrie 2006 a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat Municipiul București, prin Primarul General să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți pentru imobilul situat în București, B-dul D. nr. 12-14 (anterior str. R.T. nr. 10-12) respectiv pentru apartamentele nr. 1, nr. 2, nr. 17, cota de ½ d in apartamentul nr. 8, camera nr. 18 situate în corpul central și apartamentul nr. 2 din celălalt corp de clădire.

Acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Consiliul General al Municipiului București. S-a luat act că reclamanții au renunțat la judecata privind restituirea apartamentelor vândute. S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Ilfov sub nr. 5786 și 2968 din anul 1913 I.G. și I.O. au dobândit în proprietate un teren în suprafață de 2145 mp situat în București, str. R.I. nr. 10-12 (în prezent B-dul D. nr. 12-14) pe care ulterior au edificat trei corpuri de clădire. Din acestea, prin actul dotal din 1 martie 1940 i-au donat fiicei lor, V.P.I. opt apartamente situate în corpul principal (1, 3, 5,7, 9, 11, 13, 15 împreună cu garajul nr. 1, 6 pivnițe, 5 debarale, spălătorie, călcătorie și camera nr. 17 care aparținea apartamentului nr. 3 precum și terenul aferent.

Prin actul dotal din 5 iulie 1933 i-au donat celeilalte fiice, I.M., corpul de casă mai mic. Fiul lor, I.G., a rămas cu apartamentul nr. 2 (demisol), apartamentul nr. 12, etaj 2, apartamentul nr. 8, etaj 1, cum rezultă din contractul de donație din 15 noiembrie 1946. De pe urma defunctului I.G., decedat la data de 1 februarie 1951 au rămas ca moștenitori I.O., soție, I.V.P., fiică, N.V., fiul M.I., predecedată la 6 martie 1947 și I.N., fiu. După decesul lui I.N. survenit la data de 19 februarie 1996 au rămas ca moștenitori I.I., soție și I.G.G., fiu. S-a considerat că imobilele în litigiu au fost abuziv preluate de Statul Român prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950 și s-a reținut că reclamanții în temeiul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, sunt îndreptățiți la restituirea în natură a apartamentelor precizate în dispozitiv.

Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 349 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1512 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. S-a reținut că apelanta nu s-a pronunțat în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată asupra notificărilor prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 349 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată în care unitatea deținătoare trebuie să se pronunțe asupra notificării curge fie de la data notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: I.V.P., V.N., I.I. și I.G. au formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificări la 7 august 2001 (filele 12 – 13, 16 – 17 și 26 – 27 fond), prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în București (B-dul D. , nr. 12- 14, anterior str. R.T.

nr. 10 – 12), notificări nesoluționate până la data introducerii acțiunii în instanță, 22 mai 2002. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Cum în speță recurentul nu s-a pronunțat prin dispoziție motivată asupra notificărilor în termenul menționat, Curtea va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 349 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.