ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53/ F din 28 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul R.O. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat dispuse în dosarul nr. 8540/2/2007 al Curții de Apel București. În motivarea contestației, s-a invocat că instanța a dispus, în mod greșit, obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare, neținând seama de faptul că este deținut și nu are venituri, iar accesul la justiție, ca drept constituțional, nu poate fi condiționat de plata cheltuielilor judiciare.

Examinând contestația prin prisma cazului prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., instanța a constatat că starea de deținere nu poate constitui o împiedicare la punerea în executare a cheltuielilor judiciare pentru că, pe de o parte, privarea de libertate nu exclude, de plano, obținerea de venituri de către deținut, iar, pe de altă parte, executarea măsurii procesuale se realizează, potrivit legii civile, indiferent de împrejurarea că cel față de care s-a luat este deținut. Referitor la cea de a doua critică, s-a reținut că, deși în procesul penal sumele necesare cheltuielilor de judecată sunt avansate de stat, ceea ce permite oricărei persoane să beneficieze, în mod neîngrădit, de acces la justiție, atunci când cheltuielile judiciare au fost provocate de o cerere sau o cale de atac a inculpatului, iar aceasta a fost respinsă, obligația de suportare se întemeiază pe o culpă procesuală.

Împotriva sentinței sus-menționate, contestatorul a declarat recurs. Recursul declarat de contestator nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că soluția instanței de fond de respingere a contestației la executare este legală și temeinică. Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Or, contestația formulată de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile enumerate expres și limitativ de legiuitor. În realitate, prin sentința penală nr. 271 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins plângerea petentului R.O. și, drept urmare, a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligarea la cheltuieli judiciare s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că persoana căreia i se respinge o cale de atac este obligată să suporte cheltuielile judiciare. Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator R.O. împotriva sentinței penale nr. 53/ F di 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2008.