ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3021/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107

din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut efectele sentinței nr. 22/03

din 21 februarie 2003 a Tribunalului Trivoli și a dispus transferarea

condamnatului P.M. în vederea continuării executării pedepsei de 1 an și 8 luni

închisoare în România. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 2 iunie 2007

la zi.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, la 17 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a sesizat instanța conform art. 149 alin. (4) și art. 150 din

Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea sentinței penale nr. 22/03 din 21

februarie 2003 a Tribunalului Trivoli și a punerii în executare a acesteia în

procedura de soluționare a transferului într-un penitenciar din România a

persoanei condamnate P.M.

S-a motivat că la dosarul

cauzei s-au atașat procesul-verbal al Casei de detenție din Viterbo din 15

noiembrie 2007 care atestă că deținutul nu este de acord să execute restul de

pedeapsă în România, copia dispozitivului sentinței din 17 martie 2003 a

Tribunalului Trivoli de condamnare la un an și 8 luni închisoare a

recurentului, copie cu dispozițiile legale aplicabile.

Instanța a reținut că din

actele dosarului rezultă că prin sentința penală menționată P.M. a fost

condamnat la un an și 8 luni închisoare pentru infracțiunile de violență

sexuală prevăzută de art. 609 bis alin. (1) C. pen. italian, opunerea

rezistenței împotriva unei persoane aflate în exercițiul funcției publice

prevăzută de art. 337 C. pen. italian, și leziuni aplicate persoanei prevăzută

de art. 582 C. pen. italian, cu aplicarea art. 81 și 61 pct. 2 C. pen. italian,

față de condamnat aplicându-se măsura expulzării de pe teritoriul Republicii

Italia.

S-a mai reținut că persoana

transferabilă a fost arestată la 2 iunie 2007.

Instanța a constatat că este

îndeplinită concluzia dublei incriminări prevăzută de art. 129 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 302/2004, art. 3 alin. (3) și art. 5 din Acord și art. 6 alin.

(2) din C.E. asupra transferării persoanelor condamnate.

Faptele comise, perversiune

sexuală, acte de violență asupra a 3 polițiști cărora le-a cauzat leziuni

corporale, au corespondent în legislația penală română la art. 201 alin. (1) și

(4) C. pen. și art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr.

107 din 15 aprilie 2008, comunicată persoanei expulzate P.M., acesta a declarat

că-și rezervă dreptul de prezenta apel.

Demersul condamnatului P.M.

a fost interpretat potrivit legii române ca recurs potrivit art. 149 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004.

Recursul nu este motivat și

urmează a fi examinat conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Din actele dosarului rezultă

că instanța fondului a avut în vedere condițiile transferării prevăzută la art.

129 din Legea nr. 302/2004 pe care le-a examinat în detaliu și a făcut o

corectă aplicare a transferului condamnatului.

În cauză nu există motive de

casare a sentinței, astfel că, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana transferabilă P.M. împotriva sentinței penale nr.

107 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Onorariul apărătorului din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2008.