ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 35 din 05 februarie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. , împotriva rezoluției din 11 aprilie 2007 luată în dosarul nr. 147/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, privind pe intimata B.M. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că sesizarea sa s-a făcut urmare declinării competenței după calitatea persoanei (notar public) prin sentința penală nr. 2969 din 4 octombrie 2007 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr. 11703/215/2007. În esență, plângerea s-a referit la soluția de neîncepere a urmăririi penale în contra notarului public B.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., în opinia petentei aceasta comițându-se, la data de 30 martie 2001, cu prilejul autentificării, sub nr. 558, a unui testament făcut de M.M., fratele său, în favoarea lui M.M., soția testatorului, la acea dată, potrivit petentei și a unui raport medico-legal psihiatric din 19 mai 2004, M.M. prezentând discernământ abolit, astfel că notarul public, nesesizând acest lucru, a săvârșit infracțiunea menționată. Actele procurorului au constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale. Instanța, analizând plângerea, de asemenea, a constatat că rezoluția procurorului este legală, prescripția înlăturând răspunderea penală.

Împotriva sentinței, petenta, în termenul legal, a formulat recurs, cale de atac motivată pe nelegalitatea hotărârii, în opinia recurentei, motivată și pe considerentul că la 03 aprilie 2002 ar fi introdus o plângere penală împotriva notarului public, aceasta întrerupând cursul prescripției. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se analizează actele și materialul cauzei, precum și oricare acte noi depuse. Astfel, din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că o plângere privind pe notarul public, s-a formulat abia la data de 4 octombrie 2006. Ca atare, raportat la data la care se susține că s-ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

(30 martie 2001), s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale [(art. 122 (1) lit. d) C. pen.)]. Art. 289 din același cod, prevede că infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Plângerea despre care amintește petenta se referă la „efectuarea de cercetări împotriva numiților C.D., V.G., M.M. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.”. În concluzie, cum infracțiunea imputată notarului public, susținut a fi fost săvârșită la 30 martie 2001, este pedepsită cu închisoare de până la 5 ani, nefăcându-se dovada întreruperii cursului prescripției, sentința recurată este legală, și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.A., împotriva sentinței penale nr. 35 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.