ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 35 din 05 februarie 2008, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta

M.A.

,

împotriva rezoluției din 11 aprilie 2007 luată în dosarul nr. 147/II/2/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, privind pe intimata B.M.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că sesizarea sa s-a făcut urmare declinării competenței după

calitatea persoanei (notar public) prin sentința penală nr. 2969 din 4

octombrie 2007 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr. 11703/215/2007.

În esență, plângerea s-a

referit la soluția de neîncepere a urmăririi penale în contra notarului public

B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.

289 C. pen., în opinia petentei aceasta comițându-se, la data de 30 martie

2001, cu prilejul autentificării, sub nr. 558, a unui testament făcut de M.M.,

fratele său, în favoarea lui M.M., soția testatorului, la acea dată, potrivit

petentei și a unui raport medico-legal psihiatric din 19 mai 2004, M.M. prezentând

discernământ abolit, astfel că notarul public, nesesizând acest lucru, a

săvârșit infracțiunea menționată.

Actele procurorului au

constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

Instanța, analizând

plângerea, de asemenea, a constatat că rezoluția procurorului este legală,

prescripția înlăturând răspunderea penală.

Împotriva sentinței,

petenta, în termenul legal, a formulat recurs, cale de atac motivată pe

nelegalitatea hotărârii, în opinia recurentei, motivată și pe considerentul că

la 03 aprilie 2002 ar fi introdus o plângere penală împotriva notarului public,

aceasta întrerupând cursul prescripției.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se analizează actele și

materialul cauzei, precum și oricare acte noi depuse.

Astfel, din examinarea

lucrărilor dosarului, se reține că o plângere privind pe notarul public, s-a

formulat abia la data de 4 octombrie 2006.

Ca atare, raportat la data

la care se susține că s-ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

(30 martie 2001), s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale [(art.

122 (1) lit. d) C. pen.)].

Art. 289 din același cod,

prevede că infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 5 ani.

Plângerea despre care

amintește petenta se referă la „efectuarea de cercetări împotriva numiților C.D.,

V.G., M.M. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.

260 C. pen.”.

În concluzie, cum

infracțiunea imputată notarului public, susținut a fi fost săvârșită la 30

martie 2001, este pedepsită cu închisoare de până la 5 ani, nefăcându-se dovada

întreruperii cursului prescripției, sentința recurată este legală, și, în

consecință, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara M.A., împotriva sentinței penale nr. 35 din 5

februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2008.