ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10362/2/2006 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.A.,

cetățeană chineză rezidentă pe teritoriul României, a solicitat, în

contradictoriu cu A.S., menținerea regimului tolerării șederii sale pe

teritoriul României pentru o nouă perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de

prelungire până la încetarea motivelor care o împiedică în prezent să se

întoarcă în China, invocând situații de fapt de ordin personal și politica

demografică a Chinei.

În drept, reclamanta a

invocat dispozițiile art. 98 alin. (1) și alin. (2) și ale art. 99 lit. c) și f)

și art. 89 lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 (republicată în 2004).

La data de 26 aprilie 2007,

reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 56/2007, coroborate cu dispozițiile art. 98 alin. (3) din O.U.G.

nr. 194/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 56/2007, raportat la

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 alin. (1)

din C.E.D.O.

Prin încheierea din 26

aprilie 2007, Instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale, reținând că ea este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 56/2007 nu au legătură cu soluționarea cauzei, ci privesc situațiile

în curs de rezolvare în faza administrativă la autoritatea competentă.

Împotriva acestei încheieri

a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal scutită

de plata taxei de timbru.

În motivare se arată că, în

conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, excepția de

neconstituționalitate poate fi considerată inadmisibilă, iar cererea de

sesizare a Curții Constituționale poate fi respinsă ca atare, dacă aceasta: nu

are legătură cu soluționarea cauzei; nu este ridicată la cererea uneia din părți

sau oficiu, de către Instanța de judecată, ori de arbitraj comercial (…) de

procuror în cauzele la care participa; Curtea Constituțională a constatat,

printr-o decizie anterioară, neconstituționalitatea prevederilor legale

criticate.

Arată recurenta că excepția de

neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât articole de lege criticate au

legătură cu cauza dedusă judecății, de asemenea aceasta a fost invocată la

cererea reclamantei, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat, într-o

decizie anterioară, cu privire la neconstituționalitatea prevederilor legale

criticate.

Recursul nu se fondează.

Textul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 56/2007 se referă la „situațiile aflate în curs de rezolvare la data

intrării în vigoare” a ei, iar nu la cauzele aflate pe rolul Instanțelor de

contencios administrativ.

Că este așa, se deduce și

din coroborarea alin. (2) cu alin. (1) care se referă la o procedură de urmat

în fața A.S. și chiar din alin. (3) care se referă de asemenea la o procedură

anterioară celei judiciare administrative.

În speță, acțiunea a fost

introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 56/2007, astfel încât textul

art. 2 alin. (2) nu este incident aici, neavând legătură cu soluționarea

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul

nr. 10362/2/2006, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2007.