ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj a fost

sesizată de B.C., în temeiul art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu

contestație împotriva Ordinului de sancționare nr. 5949, emis de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la data de 26

aprilie 2006, apreciind ca nelegală și netemeinică, măsura luată, prin care a

fost sancționată cu mustrare scrisă, pentru că, în calitate de funcționar

public de execuție la Biroul Vamal Baia Mare, se află în conflict de interese,

prin aplicarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003 și art. 32 din

O.U.G. nr. 10/2004.

S-a invocat nelegalitatea

ordinului, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003

care impunea audierea funcționarului public, art. 29 din aceeași hotărâre care

prevede obligativitatea consemnării audierii, precum și a art. 66 din Legea nr.

188/1999 privind cercetarea prealabilă a faptei săvârșite.

Ca motive de netemeinicie,

contestatoarea a învederat că nu se află în conflict de interese, întrucât

atribuțiile de serviciul al soțului său nu se interferează cu operațiunile de

import-export efectuate de societate, fiind cunoscută situația de șefii săi

ierarhici care trebuiau să ia măsura în termen de 3 zile de la data luării la

cunoștință.

Prin întâmpinare, Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat

respingerea contestației și a excepțiilor invocate.

Prin sentința civilă nr. 344

din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ.

În acest sens, prima

instanță a reținut că autoritatea a procedat conform art. 29 alin. (2) din H.G.

nr. 1210/2003, consemnând lipsa funcționarului public de la audieri, iar fără o

solicitare de acordare a unui termen și a justificării absenței în fața

comisiei de disciplină, a apreciat lipsa acesteia ca fiind un refuz.

Apărările formulate în cauză

de contestatoare nu au fost reținute față de dispozițiile art. 79 din Legea nr.

161/2003, care circumscriu sferei conflictului de interese, și situația în care

interesele patrimoniale ale funcționarului public, ale soțului acesteia, pot

influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.

Obligația de a înștiința

despre existența conflictului de interese îi incumba contestatoarei pentru ca

subsecvent să fie desemnat un alt funcționar public să efectueze operațiunile

la societatea unde soțul acesteia era angajat ca director.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal și cu invocarea prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., a declarat recurs B.R., invocând, în esență, nelegalitatea în

interpretarea și aplicarea art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 și a art. 66

din Legea nr. 188/1999, republicată.

La data când a fost

convocată prin citația Secretariatului Comisiei de disciplină, se afla în

concediu medical, fapt ce făcea imposibilă deplasarea în vederea audierii,

astfel că pentru termenul din 13 martie 2006, citația nu i-a fost comunicată.

Instanța de contencios nu

s-a pronunțat asupra nulității absolute a actului atacat, conform art. 35 alin.

(2) lit. e) din Hotărârea nr. 1210/2003, care trebuia să cuprindă în mod

obligatoriu termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.

Pe fond, recurenta invoca

motivele din contestație, ea nu se afla în conflict de interese, soțul său

având o funcție salarizată, cu atribuții din fișa postului ce nu se

interferează cu operațiunile de import-export efectuate de societate,

neexistând alte interese patrimoniale și nici risc de alterare a deciziilor

sale în exercitarea demnității publice, cu atât mai mult, cu cât în perioada de

referință nu a îndeplinit procedura de vămuire pentru SC A.T.P. SRL.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a

hotărârii instanței de fond.

Se motivează că în ce

privește nulitatea actului sancționator, a solicitat respingerea ca nefondată a

excepției, pentru faptul că starea de fapt privind citarea și neprezentarea în

fața comisiei de disciplină, a fost consemnată în procesul-verbal din 13 martie

2006, de către comisia de disciplină, iar termenul de contestare este prevăzut

de lege.

Reclamanta, aflându-se în

situația prevăzută de art. 79 din Legea nr. 161/2003, trebuia să refuze

ocuparea postului pentru care a fost desemnată, pe motiv de conflict de

interese, indiferent de faptul că superiorii acesteia cunoșteau sau nu starea

ei civilă și socială.

Analizând hotărârea recurată,

prin prisma criticilor formulate și conform art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Motivul de nulitate a actului

contestat în mod corect nu a fost reținut de prima instanță, având în vedere că

recurenta a fost citată și nu s-a prezentat în fața comisiei de disciplină,

fapt consemnat în procesul-verbal din 13 martie 2006.

De asemenea, nu a formulat

cerere de amânare și nu a adus la cunoștință că se afla în concediu medical.

În acest sens, în motivele

de recurs se face referire la împrejurarea că certificatele de boală ar fi fost

depuse la unitate, anterior datei de 13 martie 2006, însă nu poate proba

această susținere.

Cu privire la critica ce

vizează nulitatea actului constatator, pentru lipsa inserării termenului de

contestare, conform art. 35 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 1210/2003 privind

organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare

din cadrul autorităților și instituțiilor publice, se constată că recurentei nu

i s-a adus nici o vătămare a dreptului său legitim, condiție esențială pentru

exercitarea acțiunii conform Legii nr. 554/2004, din moment ce acțiunea sa

introdus în termen.

În cauză nu s-a invocat

tardivitatea, iar acțiunea a fost soluționată pe fond, fiind respectat termenul

de contestare prevăzut de lege, astfel că sub acest motiv, recursul este

nefondat.

Recurenta a fost sancționată

prin actul administrativ contestat, conform art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul conducerii Autorității Naționale a Vămilor și a raportului

comisiei de disciplină, pentru conflict de interese, în sensul art. 79 din

Legea nr. 161/2003, care reglementează conflictul de interese pentru

funcționarii publici.

Măsura luată este legală, pentru că

recurenta era în conflict de interese și avea obligația conform acelorași

prevederi legale să informeze conducătorul autorității și să se abțină de la

rezolvarea cererii.

Astfel, exista posibilitatea

legală pentru recurentă care, aflându-se în situația prevăzută de art. 79 lit.

c), să refuze ocuparea postului, pentru motiv de conflict de interese,

neputându-se prevala de faptul că superiorii acesteia ar fi cunoscut această

situație, aspect, dealtfel, nedovedit.

Aceste aspecte au fost

reținute corect de instanța de fond care a constatat legalitatea măsurii luate,

întrucât dispozițiile legale din Legea nr. 161/2001 circumscriu sferei

conflictului de interese și situația în care în orice modalitate interesele

patrimoniale ale soțului pot influența deciziile și determina înscrierea

persoanei juridice în sfera avută în vedere de art. 32 din O.U.G. nr. 10/2004.

Constatând că în cauză

criticile sunt nefondate și nu există motive de nelegalitate a ordinului de

sancționare contestat, recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 344/2006

a Curții de Apel Cluj, a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.R. împotriva sentinței civile nr. 344 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2007.