ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 2

iulie 2008 în dosarul său nr. 5039/3/2008, printre altele, a dispus menținerea

măsurii arestării preventive a intimatului apelant inculpat D.M., dispozițiile

legale incidente fiind art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța a reținut că temeiurile care au condus la arestarea

preventivă a inculpatului se mențin, în cauză sunt indicii rezonabile că D.M. a

comis fapta penală pentru care a și fost condamnat în fond, persoana sa

prezentând pericol pentru ordinea publică, infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, în formă continuată atentând la sănătatea colectivității.

Împotriva încheierii,

inculpatul, în termenul legal, a formulat recurs, el susținând că temeiurile avute

în vedere la arestarea sa preventivă nu se mai mențin, a avut o atitudine cooperantă

cu organele abilitate, este consumator ocazional de droguri dar nu și traficant,

iar lăsarea în libertate nu ar aduce atingere ordinii sociale. Totodată,

reiterând cele considerate a fi favorabile persoanei sale a cerut înlocuirea

măsurii arestării preventive cu o alta, neprivativă de libertate.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la 23 ianuarie 2008,

faptă pentru care a fost trimis ulterior în judecată fiind infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2008, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În cauză, pedeapsa prevăzută

de textul incriminator fiind pedeapsa mai mare de 4 ani, fapta presupus comisă

fiind în formă continuată (acte materiale 14 noiembrie 2007, 22 noiembrie 2007,

3 decembrie 2007); temeiurile arestării, respectiv dispozițiile art. 143, ale art.

148 lit. f) și art. 136 C. proc. pen., impun menținerea acesteia, în primă

instanță inculpatul fiind condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă individualizată

cu aplicarea de circumstanțe atenuante de genul atitudinii sale anterior inculpării.

Având în vedere cele deja

expuse, nefiind temeiuri pentru înlocuirea măsurii arestării preventive,

recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 5039/3/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica 16 iulie 2008.