ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, dată în calitate de instanță de apel s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului S.S. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel instanța de control judiciar a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză se mențin în continuare, avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

Împotriva încheierii susmenționată inculpatul a declarat în termen recurs solicitându-se a se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. În cauză există indicii temeinice referitoare la săvârșirea faptei dedusă judecății fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68 1 C. proc. pen. Se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri este închisoarea mai mare de 4 ani, iar față de natura și gravitatea și împrejurările comiterii faptei, lăsarea în libertate, creează pericol concret pentru ordinea publică.

În concordanță cu dispozițiile art. 136 alin. (18) C. proc. pen., potrivit cărora la aprecierea măsurii preventive trebuie avute în vedere nu doar vârsta și antecedentele penale sau starea de sănătate a inculpatului, ci și gradul de pericol social al infracțiunii. Curtea apreciază că circumstanțele favorabile respectiv vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale nu justifică punerea acestuia în libertate. Chiar dacă soluția de condamnare nu a rămas definitivă menținerea arestării preventive mai este justificată, întrucât a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare. În plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitatea menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

(„dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțată de către un tribunal competent”). Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. a) și c) din C.E.D.O. se va menține starea de arest preventiv. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva încheierii din 15 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3690/3/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.