ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8012/2007

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4481 din 8

noiembrie 2005, Tribunalul București a admis excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei, Casa Națională de pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, Casa de Pensii a municipiului București; a respins acțiunea

formulată de reclamanta S.A.M., împotriva pârâților Guvernul României,

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Casa Națională de pensii

și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București,

ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale calculul și plata indemnizației de asigurări sociale se fac lunar de

către angajator în situația persoanelor care desfășoară activități pe baza de

contract individual de muncă. În atare situație, modul de interpretare și

aplicare a dispozițiilor legale privind calcularea indemnizației aferente

concediului pentru creșterea copilului precum și pretenția concretă de

recalculare a indemnizației pentru perioadele 1 ianuarie-31 august 2004, 9

octombrie 2004-3 august 2005 trebuie să fie formulate în contradictoriu cu

angajatorul. Reclamanta nu a făcut dovada raportului juridic existent între ea

și persoanele chemate în judecată pentru ca mai apoi, să solicite recalcularea

drepturilor de asigurări sociale cuvenite.

Prin încheierea din 18 mai 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, s-a respins excepția de

nelegalitate a normelor de aplicare în anii 2004-2005 a dispozițiilor Legii nr.

19/2000; ordinele Ministerului nr. 7/2004 și nr. 134/2004; art. 18 din O.U.G.

nr. 148/2005; a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

18 alin. (4) din O.U.G. nr. 148/2005, formulate de reclamanta S.A.M.

Împotriva încheierii din 18 mai 2007

mai sus enunțată a declarat recurs reclamanta S.A.M. criticând-o ca fiind

nelegală, invocând art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța rămânând în pronunțare cu

cauza nu a adus la cunoștință în cadrul ședinței publice că a fost respinsă

excepția și nici nu a prezentat motivele respingerii;

- Încheierea de ședință din 18 mai

2007 a Curții de Apel București nu este motivată, iar partea în cauză

(reclamanta) nu a primit motivarea;

- Excepțiile ridicate de reclamantă

au respectat dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul nu este fondat.

Din cuprinsul încheierii din data de

18 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, recurată de reclamantă,

rezultă că dezbaterea cauzei a fost publică, cum de altfel publică a fost și

pronunțarea.

Încheierea este motivată și nu se

comunică părților. Ea putând fi atacată în termen de 48 de ore de la pronunțare

și nu de la comunicare.

Cu privire la excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta S.A.M., se reține că în condițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că actul

administrativ depinde de soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin

încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând

cauza.

Cu alte cuvinte, actul administrativ

cu privire la care se invocă excepția de nelegalitate, trebuie să fie

determinant pentru soluționarea cauzei, mai exact de acel act să depindă

soluționarea litigiului în fond.

În speță, soluționarea recursului

implică controlul judiciar asupra hotărârii recurate numai din perspectiva

excepției lipsei calității procesuale pasive în raport de care a fost

pronunțată sentința recurată.

Prin urmare, soluționarea recursului

de față, nu depinde de actele administrative cu privire la care s-a invocat

excepția de nelegalitate, respectiv Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000

aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001

astfel cum a fost modificat prin Ordinele 7/2004 și nr. 134/2001, în urma

adoptării în O.U.G. nr. 9/2003 aprobată cu modificări de Legea nr. 577/2003 și

Ordinele Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr. 7/2004 și

nr. 134/2004.

Cu privire la dispozițiile art. 18

alin. (4) din O.U.G. nr. 148/2005 acestea nu pot forma obiect al excepției de

nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși acest act,

O.U.G. nr. 148/2005 emană de la un organ administrativ nu este expresia puterii

executive ci a puterii legislative, Guvernul României adoptând ordonanțe de

urgență în baza unei delegări legislative conferite de art. 115 din

Constituție.

Referitor la excepția de

neconstituționalitate se reține că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992 republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în faza instanței judecătorești sau de arbitraj comercial, privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei .

În speță, excepția de

neconstituționalitate a fost invocată cu privire la dispozițiile art. 18 alin.

(4) din O.U.G. nr. 148/2005 care nu au legătură cu soluționarea cauzei. Acest

act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, deci ulterior

efectuării de către recurentă a concediului pentru creșterea copilului și nu

conține dispoziții care să-i poată fi aplicabile, O.U.G. nr. 148/2005 conținând

referiri și pentru situația persoanelor care la 31 decembrie 2005 se aflau în

plata indemnizației pentru creșterea copilului însă recurenta nu se găsește în

această situație.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., și pe

cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.A.M.

împotriva încheierii din 18 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București ,

secția a VII-a civilă, în dosarul nr. unic 42879/3/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2007.