ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8012/2007

Deliberând constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4481 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul București a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Casa Națională de pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a municipiului București; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.A.M., împotriva pârâților Guvernul României, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Casa Națională de pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale calculul și plata indemnizației de asigurări sociale se fac lunar de către angajator în situația persoanelor care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă. În atare situație, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale privind calcularea indemnizației aferente concediului pentru creșterea copilului precum și pretenția concretă de recalculare a indemnizației pentru perioadele 1 ianuarie-31 august 2004, 9 octombrie 2004-3 august 2005 trebuie să fie formulate în contradictoriu cu angajatorul.

Reclamanta nu a făcut dovada raportului juridic existent între ea și persoanele chemate în judecată pentru ca mai apoi, să solicite recalcularea drepturilor de asigurări sociale cuvenite. Prin încheierea din 18 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, s-a respins excepția de nelegalitate a normelor de aplicare în anii 2004-2005 a dispozițiilor Legii nr. 19/2000; ordinele Ministerului nr. 7/2004 și nr. 134/2004; art. 18 din O.U.G. nr. 148/2005; a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (4) din O.U.G. nr. 148/2005, formulate de reclamanta S.A.M. Împotriva încheierii din 18 mai 2007 mai sus enunțată a declarat recurs reclamanta S.A.M. criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc.

civ., deoarece: - Instanța rămânând în pronunțare cu cauza nu a adus la cunoștință în cadrul ședinței publice că a fost respinsă excepția și nici nu a prezentat motivele respingerii; - Încheierea de ședință din 18 mai 2007 a Curții de Apel București nu este motivată, iar partea în cauză (reclamanta) nu a primit motivarea; - Excepțiile ridicate de reclamantă au respectat dispozițiile Legii nr. 554/2004. Recursul nu este fondat. Din cuprinsul încheierii din data de 18 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, recurată de reclamantă, rezultă că dezbaterea cauzei a fost publică, cum de altfel publică a fost și pronunțarea. Încheierea este motivată și nu se comunică părților. Ea putând fi atacată în termen de 48 de ore de la pronunțare și nu de la comunicare.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S.A.M., se reține că în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că actul administrativ depinde de soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza. Cu alte cuvinte, actul administrativ cu privire la care se invocă excepția de nelegalitate, trebuie să fie determinant pentru soluționarea cauzei, mai exact de acel act să depindă soluționarea litigiului în fond.

În speță, soluționarea recursului implică controlul judiciar asupra hotărârii recurate numai din perspectiva excepției lipsei calității procesuale pasive în raport de care a fost pronunțată sentința recurată. Prin urmare, soluționarea recursului de față, nu depinde de actele administrative cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate, respectiv Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 astfel cum a fost modificat prin Ordinele 7/2004 și nr. 134/2001, în urma adoptării în O.U.G. nr. 9/2003 aprobată cu modificări de Legea nr. 577/2003 și Ordinele Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr. 7/2004 și nr. 134/2004.

Cu privire la dispozițiile art. 18 alin. (4) din O.U.G. nr. 148/2005 acestea nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși acest act, O.U.G. nr. 148/2005 emană de la un organ administrativ nu este expresia puterii executive ci a puterii legislative, Guvernul României adoptând ordonanțe de urgență în baza unei delegări legislative conferite de art. 115 din Constituție. Referitor la excepția de neconstituționalitate se reține că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în faza instanței judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei . În speță, excepția de neconstituționalitate a fost invocată cu privire la dispozițiile art. 18 alin. (4) din O.U.G.

nr. 148/2005 care nu au legătură cu soluționarea cauzei. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, deci ulterior efectuării de către recurentă a concediului pentru creșterea copilului și nu conține dispoziții care să-i poată fi aplicabile, O.U.G. nr. 148/2005 conținând referiri și pentru situația persoanelor care la 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului însă recurenta nu se găsește în această situație. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.A.M. împotriva încheierii din 18 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București , secția a VII-a civilă, în dosarul nr. unic 42879/3/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2007.