ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 82/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 175 din 31 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5223/118/2007, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpatul S.F., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la 31 martie 2008. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul de Ortopedie, Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud suma de 2530 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că partea vătămată T.S.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 alin. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unei tesle în lungime de 40 cm. cu coadă de lemn de 37 cm., cu cap metalic bifurcat, corp delict. În esență, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 14 aprilie 2007, în urma consumării de băuturi alcoolice la barul „L.B.” din comuna Cumpăna și apoi la domiciliul inculpatului S.F. între acesta și partea vătămată T. S.V. s-a declanșat un conflict ce a degenerat în violențe fizice. Partea vătămată a fost lovită de mai multe ori de inculpat cu o teslă în zona capului, zona abdominală a mâinilor și a picioarelor. Leziunile constatate de medicii legiști au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin decizia penală nr. l 13/ P din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpat (apel care viza încadrarea greșită a faptei și individualizarea eronată a pedepsei), a desființat sentința apelată și rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se în continuare, prevenția la zi. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel, respectiv, greșita individualizare a pedepsei caz de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen. și cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică a faptei comise de inculpat, susținând că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate, încadrarea corectă fiind aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, sub ambele aspecte invocate, pentru următoarele argumente: Apărarea inculpatului referitoare la greșita încadrare juridică a faptei nu este fondată, deoarece atât sub aspectul modalității în care acesta a săvârșit fapta (prin lovituri multiple pe tot corpul, în deosebi în zone vitale: cap, abdomen, membre superioare, lovituri aplicate cu un obiect ascuțit apt să producă un rezultat letal, într-o perioadă îndelungată de timp) cât și sub aspectul laturii subiective (inculpatul acceptând că agresiunea sa ar putea produce moartea victimei), încadrarea faptei inculpatului în tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., este corectă.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident, în cauză, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen., situația de fapt fiind corect încadrată juridic. Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident în cauză, deoarece, instanța de apel a avut în vedere atât gravitatea faptei de tentativă de omor, cât și persoana inculpatului cu privire la care s-a reținut corect că nu este recidivist, ca urmare a incidenței art. 38 C. pen. Pentru acest considerent s-a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a fost redusă pedeapsa de la 8 ani la 5 ani închisoare.

Pedeapsa principală de 5 ani închisoare corespunde acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72 C. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la zi, în baza art. 88 C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.F. împotriva Deciziei penale nr. H3/ P din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la 16 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2009.