ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul B.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 15634/971 din 9

ianuarie 2006 emisă de pârâta C.P.M.B. și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați forțat de către Statul

Român în comuna Cacumeanca Nouă, județul Călărași, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, iar el s-a născut după strămutarea acestora.

Prin sentința civilă nr.

1875 din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

B.I. și a anulat Hotărârea nr. 15634/971 din 9 ianuarie 2006 emisă de pârâta

C.P.M.B.

A obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12 martie 1942 – 6 martie 1945, începând cu

data de 1 ianuarie 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este născut după schimbul

de populație, în localitatea de refugiu a părinților săi, și a suferit aceleași

privațiuni materiale și morale ca și aceștia.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs C.P.M.B., care a motivat că reclamantul s-a născut

după data strămutării părinților săi, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca

beneficiari și pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de

prevederile acestei legi.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa ca urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1875 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.