ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2190/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2647/2005 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.G.B. a chemat în judecată pe pârâții M.J., C.N.S.A.S. și P.N.A., solicitând ca prin sentința ce va pronunța Instanța, să dispună anularea certificatelor emise de „infractori unor infractori”, iar în ceea ce-l privește să i se emită un certificat de persecutat politic. A mai solicitat reclamantul ca pârâtul M.J. să fie obligat să legifereze constituirea unei comisii de anchetă de atribuire a certificatelor din care să facă parte și victimele represiunii comuniste și represiunii post comuniste, iar Parchetul să dispună urmărirea celor vinovați și să-i fie achitate daune materiale în sumă de 17 milioane euro.

La data de 13 februarie 2006, reclamantul a depus o modificare de acțiune, precizând că solicită „lista cu domiciliul, identitatea și pedepsele propuse de P.N.A. (actualul D.N.A.) în cazul celor 8.000 de mituitori care au obținut certificatul de luptător în rezistența anticomunistă”, iar daune morale în sumă de 7 milioane euro, să-i fie plătite de „toți mituitorii și mituiții, părțile corupte”. Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii că împotriva sa și a familiei sale au fost exercitate „teroarea și represiunea criminală, jefuirea proprietăților imobiliare și mobiliare, tortura”, potrivit probelor ce le va administra. Au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, persoanele fizice P.M., P.A.

și G.D. Prin sentința civilă nr. 309 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă modificarea de acțiune depusă la 13 februarie 2006, față de dispozițiile art. 132 C. proc. civ., aceasta fiind tardiv formulată și a respins acțiunea formulată de reclamant cât și cererile de intervenție, ca inadmisibile. Pentru a pronunța această sentință Instanța a reținut că în speță reclamantul nu a indicat în mod corect actele administrative a căror anulare o solicită și nici nu a precizat dreptul propriu prevăzut de lege sau interesul legitim vătămat prin acele acte, astfel că nu sunt întrunite condițiile textului de lege, art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G.G.B. în nume propriu și pentru intervenienții P.M., C.O., V.D. și G.D., precum și pentru intervenienta în nume propriu S.S., toți membri ai Asociației „Comunitatea Moștenitorilor și Proprietarilor Legitimi din România”, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie invocând de fapt lipsa de rol activ a Instanței de Fond în administrarea probelor necesare soluționării cauzei, pârâții refuzând practic să depună la dosar documentele privitoare la cei peste „8.000 mituitori”, iar M.J. „continuă să nu se sesizeze cu privire la comisia proprie care continuă să ascundă megacorupția și megafrauda infractorilor”. A solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 27 milioane euro daune morale.

S-au depus întâmpinări de către pârâții S.R.I. și M.J. S.R.I. a solicitat a se dispune de Instanță respingerea recursului ca nefondat, acțiunea formulată de reclamant neavând un obiect, o pretenție clar formulată și nici un corespondent într-un drept subiectiv. Pârâtul M.J., prin întâmpinarea formulată a invocat excepția tardivității recursului în raport cu data pronunțării sentinței precum și cea privind nulitatea recursului în raport de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în recursul formulat reclamantul neprecizând care sunt nemulțumirile sale față de soluția pronunțată de Instanța de Fond, motivarea recursului fiind și ea făcută peste termenul legal. La termenul din 28 februarie 2007, recurentul - reclamant a depus o cerere de intervenție în interesul recurenților, formulată de Asociația „Comunitatea Moștenitorilor și Proprietarilor Legitimi din România”, reprezentată de recurent în calitate de președinte.

Cererea de intervenție astfel formulată a fost respinsă de Instanță, dat fiind că nu întrunește condițiile prevăzute de lege și anume art. 49 și următoarele C. proc. civ. În primul rând cererea este făcută de o Asociație pentru care nu s-a făcut dovada că a dobândit personalitate juridică, fiind depusă la dosar o simplă copie de pe Actul Constitutiv al Asociației, iar în al doilea rând din modul în care este formulată, nu rezultă în interesul căror părți din proces este făcută, mențiunea în cererea de intervenție fiind în sensul că „cerem să fim parte intervenientă în această cauză, în favoarea solicitanților cu acte de dreaptă dobândire și moștenire, împotriva deținătorilor neproprietari”.

În recurs, recurentul - reclamant a depus o serie de memorii, solicitând „extensia grupului de pârâți”, dat fiind că „au fost deconspirați o serie de agenți ai securității și au apărut noi documente care susțin dreptul său de a i se acorda certificat de luptător în rezistența anticomunistă”, memoriile depuse referindu-se și la dreptul său de a revendica anumite imobile cât și faptul că familia sa de-a lungul timpului a fost „terorizată de asasinii securității”. Recursul formulat de recurentul G.G.B. în nume propriu este nefondat, iar recursul formulat de acesta pentru intervenienții (trei dintre aceștia C.O., V.D. și S.S. nefigurând în procesul de la fond) este nul, așa după cum se va arăta în continuare.

Excepția tardivității recursului formulat de pârâtul M.J. este neîntemeiată dat fiind că în ceea ce-l privește pe recurentul - reclamant G.G.B., dovada de comunicare a sentinței din 13 februarie 2006 s-a reîntors la Instanță cu mențiunea „mutat de la adresă”, iar o altă comunicare nu s-a mai făcut către acesta, iar pentru intervenienții P.M. și G.D., hotărârea comunicată a fost afișată la domiciliu, astfel că este incertă data când au luat la cunoștință de hotărârea Instanței. Cât privește excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., formulată de același pârât și ea este neîntemeiată, pentru că în motivele de recurs, recurenții și-au exprimat anumite nemulțumiri legate de temeinicia și legalitatea hotărârii Instanței de Fond, chiar dacă ele sunt confuze și nu au fost menționate în mod concret, unele fiind chiar în afara obiectului cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Art. 112 pct. 3 C. proc. civ. se referă la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind obligat a preciza în cererea de chemare în judecată care este obiectul acțiunii sale și valoarea lui, atunci când prețuirea este cu putință.

Ori din petitul acțiunii de chemare în judecată, se constată că reclamantul nu și-a precizat în concret obiectul cererii de chemare în judecată, nu are o pretenție clar formulată, aceasta neindicând în mod concret actele administrative a căror anulare o solicită, așa cum corect reține și Instanța de Fond. De fapt recurentul - reclamant prin acțiunea formulată și-a exprimat în general anumite nemulțumiri legate de eliberarea unor certificate pentru unii „infractori”, de către persoane denumite de el tot „infractori”, sau faptul că el și familia sa au fost terorizați și supuși unei „represiuni criminale”, fiind „jefuiți” de anumite proprietăți imobiliare. Este nemulțumit și de faptul că cei „8.000 de mituitori” au obținut certificat de luptător în rezistența anticomunistă și cere anularea acestora.

Recurentul a depus o serie de memorii, unele dintre acestea conținând cereri cu totul nelegale (chemarea în judecată și a altor pârâți în recurs, chemarea în garanție a unor persoane fizice și juridice) precum și o serie de răspunsuri primite de la autorități în legătură cu „persecuția politică” a unor persoane sau cu revendicarea unor bunuri imobile, indicând numele persoanelor ce au suferit din cauza regimului comunist și încercând să formuleze chiar pretenții în numele acestora. Nu a precizat, așa cum reține și Instanța de Fond, în concret ce acte administrative solicită a fi anulate, acte prin care să fi fost vătămat într-un drept al său, ori într-un interes legitim, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 554/2004, articol de lege care în speță nu își găsește aplicare.

În ce privește recursul formulat de reclamant pentru intervenienți, acesta este nul, în primul rând pentru că nu a prezentat procură legal întocmită, conform art. 68 C. proc. civ., care statuează că „procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată”. Această lipsă s-ar fi complinit prin semnarea cererii de recurs de către intervenienți, or cererea este semnată numai de către recurentul - reclamant G.G.B. Așa fiind, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant în nume propriu va fi respins ca nefondat, iar recursul declarat de acesta în numele intervenienților se va constata că este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul G.G.B., împotriva sentinței civile nr. 309 din 13 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Constată nul recursul formulat de G.G.B. în numele intervenienților P.M., P.A. și G.D. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.