ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 431/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 431/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă,

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 9 decembrie 2003,

reclamanta A.V.A.S., denumită în continuare A.V.A.S. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC R.P.O. SA ca prin hotărârea instanței pârâta să fie

obligată la executarea obligațiilor asumate prin clauzele 7.6 și 7.8 din

contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 32 din 13 ianuarie 1997, respectiv

să construiască un număr de 80 de apartamente pentru salariații SC D. SA

CONSTANȚA; să modernizeze căminul de nefamiliști și să inițieze cinci programe

de pregătire a salariaților societății privatizate, sub sancțiunea plății de

daune cominatorii în cuantum de 500.000 lei vechi pe zi de întârziere.

În motivare reclamanta a

arătat că pârâta, în calitate de cumpărător a unui număr de 189.489 acțiuni

nominative reprezentând 40 % din capitalul social al SC D. SA CONSTANȚA și-a

asumat prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni și obligațiile arătate în

petitul cererii, obligații pe care nu și le-a îndeplinit.

Reclamanta și-a precizat la

data de 10 aprilie 2004 cadrul procesual, arătând că societatea pârâtă are

denumirea de SC R. SA mențiunea din petitul acțiunii fiind rezultatul unei

erori materiale.

Pârâta SC R. SA a formulat

întâmpinare și cererea reconvențională, invocând excepția lipsei procedurii

prealabile obligatorii, excepția prescripției dreptului material la acțiune,

excepția de neexecutare a contractului, excepția inadmisibilității acțiunii,

iar sub aspect reconvențional solicitând obligarea reclamantei la executarea

obligației prevăzută la art. 13 alin. (3) din contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni, în sensul acordării cumpărătorului un drept de preemțiune la cumpărare

pentru toate acțiunile care reintră în competența de vânzare a F.P.S.

(actualmente A.V.A.S.).

Prin sentința civilă 463/ COM

din data de 3 februarie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a

respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâtei SC R. P.O. SA,

pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtei.

Prin aceeași sentință, tribunalul

a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâta SC R.

SA și în consecință a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, iar

cererea reconvențională a pârâtei SC R. SA ca nefondată.

Tribunalul a reținut în

considerentele sentinței că termenul contractual stipulat de părți în

contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 32/1997, s-a împlinit la 13

februarie 2002, moment în care contractul și-a încetat efectele juridice,

astfel că valorificarea dreptului reclamantei de a pretinde executarea

obligațiilor asumate de pârâtă, în afara perioadei de derulare a contractului,

astfel cum este definită de art. 3 lit. e) din O.G. nr. 25/2002 apare ca

inadmisibil.

Referitor la cererea

reconvențională, tribunalul apreciază că, în raport de soluția adoptată în

acțiunea principală, reclamanta nu mai are calitatea de acționar la societatea

SC D. SA CONSTANȚA, a cărei privatizare s-a încheiat, astfel că cererea

reconvențională apare ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe

ambele părți au declarat apel, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia intermediară nr.

174/ COM din data de 16 iunie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis

apelurile declarate de reclamanta și pârâtă, a anulat sentința tribunalului și

a fixat termen pentru evocarea fondului.

Instanța de control judiciar

a constatat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și

temeiurile legale invocate, în mod greșit, prima instanță a considerat acțiunea

reclamantei inadmisibilă și pe cale de consecință cererea reconvențională

nefondată, întrucât inadmisibilitatea vizează strict numai situațiile în care

exercițiul dreptului la acțiune nu poate fi primit, fie datorită inexistenței

unei căi legale de a acționa în justiție, fie datorită epuizării tuturor

mijloacelor legale de valorificare a dreptului reclamat.

Evocând fondul, prin decizia

civilă nr. 343/ COM din 15 decembrie 2005, Curtea de apel a respins excepțiile

lipsei calității de reprezentant a directorului general al departamentului

juridic al reclamantei; a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa concilierii

prealabile și a prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere

privind obligația pârâtei de a construi 80 de apartamente pentru salariații

societății.

Prin aceeași decizie, curtea

de apel a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de

cerere privind obligația de modernizare a căminului de nefamiliști și inițierea

a cinci programe de pregătire a salariaților și a admis în parte acțiunea

formulată de A.V.A.S. obligând pârâta la executarea obligației privind

construirea unui număr de 80 de apartamente pentru salariații societății.

Capătul de cerere din

acțiunea principală referitor la daunele cominatorii a fost respins ca

nefondat, iar cererea reconvențională formulată de pârâta a fost deasemeni

respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

curtea de apel a reținut următoarele:

Referitor la excepțiile

invocate, reprezentantul reclamantei și semnatarul acțiunii, are în competența

atribuții privind semnarea cererilor de chemare în judecată potrivit ordinului nr.

327 din 11 decembrie 2002 al Ministrului Privatizării.

Procedura obligatorie impusă

de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., vizează numai cereri

evaluabile în bani, iar obiectul acțiunii introductive se circumscrie unei

obligații de a face neevaluabile în bani.

Obligația de modernizare a Căminului

de nefamiliști trebuia îndeplinită, în perioada 1997 - 1998, astfel că acțiunea

formulată la 16 decembrie 2003 se situează în afara termenului de prescripție de

3 ani.

Referitor la obligația

pârâtei de a construi cele 80 de apartamente, curtea constată că termenul

stipulat în contract de cinci ani, are caracterul unui termen suspensiv,

obligația devenind scadentă la data de 13 ianuarie 2002, dată în raport de care

cererea este formulată înăuntrul termenului de prescripție.

Totodată, instanța de

control constată că potrivit O.G. nr. 25/2002 și normelor metodologice de

aplicare a ordonanței contractele de privatizare sunt considerate în derulare

până când acestea încetează să mai producă efecte, înțelegându-se prin aceasta

stingerea tuturor obligațiilor și valorificarea tuturor drepturilor, astfel că

în raport de aceste dispoziții cererea reclamantei privind executarea obligației

de a construi 80 de apartamente apare fondată.

Referitor la cererea reconvențională

a pârâtei Curtea reține că dreptul de preemțiune ar fi trebuit acordat în

situația în care, la finalizarea operațiunii de privatizare, o parte din acțiuni

reintră în competența F.P.S., or, în cauză, acțiunile, prin efectul legii nr. 12/1997

au fost utilizate la regularizarea cotelor de capital între F.P.S. și S.I.F.

În contra acestei decizii,

ambele părți au declarat recurs, în termen legal.

A.V.A.S. își întemeiază recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 9 și 7 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a admis prescripția dreptului

la acțiune referitor la obligarea pârâtei de modernizare a căminului de nefamiliști

și inițierea celor cinci programe de pregătire a salariaților, cu eludarea

dispozițiilor speciale privind prescripția dreptului la acțiune, cuprinse în O.G.

nr. 25/2002, potrivit cărora contractul de vânzare cumpărare acțiuni fiind în

derulare, orice obligație asumată și neexecutată este susceptibilă de a face

obiectul unei acțiuni în justiție, dreptul la acțiune nefiind prescris.

Sub un al doilea aspect

reclamanta recurentă susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii în

măsura în care deși pârâta a fost obligată să execute cele 80 de apartamente,

cererea privind daunele cominatorii a fost respinsă.

CONSTANȚA și-a structurat criticile formulate pe trei direcții astfel:

- Instanța de apel, evocând

fondul nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare a contractului, a

forței majore și a neîndeplinirii condițiile antrenării răspunderii civile

contractuale, invocate în apărare, față de împrejurarea ca societatea nu are în

posesie sau proprietate un teren de minim 1500 mp pe care să construiască cele

80 de apartamente, fiind în imposibilitate absolută de a-și îndeplini obligația,

astfel că prin prisma dispozițiilor art. 1073 C. civ., invocate de reclamanta, acțiunea

trebuia respinsă ca nefondată.

- în condițiile în care

vânzătorul F.P.S. nu și-a îndeplinit obligația de a acorda societății un drept

de preemțiune la cumpărarea acțiunilor, societatea este îndreptățită să invoce

excepția de neexecutare a contractului;

- sub un al doilea aspect,

recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prin

prisma actelor normative speciale incidente în cauză respectiv legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și O.G. nr. 25/2002

modificată, deoarece la data apariției O.G. nr. 25/2002 și a Legii nr. 137/2002

procesul de privatizare al SC D. SA era încheiat, contractul de vânzare

cumpărare acțiuni nr. 32 din 13 ianuarie 1997 încetându-și efectele la 13

decembrie 2002, nu putea fi considerat în derulare;

- referitor la soluția

adoptată în cererea sa reconvențională, recurenta-pârâtă a susținut că H.G. nr.

12/1997 nu a obligat F.P.S. să înstrăineze pachetul de acțiuni deținute la SC D.

SA, ci a regularizat cotele de capital social deținute de F.P.S. și de

S.I.F.-uri, ceea ce impune concluzia ca deși în competența de vânzare a F.P.S.

au reintrat acțiuni acesta a procedat prin regularizare la un schimb de acțiuni

cu S.I.F. T. căreia i-a cedat acțiunile deținute la societatea privatizată,

încălcând astfel dreptul de preferință acordat cumpărătorului prin art. 13 alin.

(3) din contract.

Recurenta pârâtă a solicitat

în temeiul motivelor formulate casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel.

Asupra recursurilor.

recurenta A.V.A.S. este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Deși recurenta în

dezvoltarea motivului întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., își propune

să stabilească momentul nașterii dreptului său la acțiune, așa cum afirmă in

terminis, raționamentul său este eliptic și fără nici un fundament legal.

Existența unui contract în

derulare în accepțiunea O.G. nr. 25/2002 modificată privind controlul post

privatizare nu semnifică imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune pentru

obligațiile izvorâte din contract așa cum susține recurenta.

În speță, obligația asumată

de cumpărător pârâta din cauză, prin contract, de a moderniza căminul de

nefamiliști și a iniția cinci programe de pregătire a salariaților în perioada

1997 – 1998, este o obligație de a face cu caracter patrimonial, deoarece

îndeplinirea ei presupune existența unor fonduri necesare, dreptul la acțiune al

vânzătorului pentru a solicita îndeplinirea obligației născându-se la data

expirării termenului înăuntrul căruia debitorul trebuia să și-o îndeplinească,

potrivit art. 7 pct. 3 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții legale care au

fost corect aplicate de instanța de apel.

Motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primit, ipoteza

invocată de recurentă nefiind îndeplinită.

Hotărârea instanței nu

relevă nici o contradicție, în raport de soluția adoptată pe fiecare din

capetele de cerere examinate, motivarea fiind în deplină concordanță cu soluția

adoptată.

invocate de recurenta pârâtă SC R. SA CONSTANȚA nu subzistă pentru următoarele

considerente:

4.1. Excepția de neexecutare

invocată de pârâta în apărare, a fost examinată de instanță din cele două

perspective care constituiau din punctul de vedere al pârâtei, fundamentul apărării

sale.

Astfel, instanța respingând

cererea reconvențională a pârâtei a reținut în considerentele hotărârii că

vânzătoarei din contractul de vânzare cumpărare nu i se poate imputa nerespectarea

dreptului de preemțiune stipulat în art. 13 alin. (3) din contract, deoarece acțiunile

nu au reintrat în competența sa de vânzare, ci prin efectul legii, au

constituit obiectul regularizării cotelor de capital cu S.I.F.

4.2. Sub un al doilea

aspect, instanța a examinat obligația asumată de pârâta prin clauza stipulată

la pct. 7.6 din contract, statuând, în raport de susținerile și apărările

părților că pârâta trebuie să-și îndeplinească exact obligația.

Chiar dacă motivarea

instanței este până la un punct, implicită, în sensul că nu se referă in

terminis la excepția de neexecutare, raționamentele cuprinse în considerentele

deciziei și temeiurile de drept invocate în admiterea în parte a acțiunii,

constituie în sine argumente pentru respingerea mijlocului de apărare invocat

de pârâtă, care nu poate coexista cu argumentele în sprijinul admiterii

acțiunii.

Cu alte cuvinte, hotărârea

cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la susținerile și apărările

formulate de părți, ipoteza reglementată de art. 304 pct. 7 nefiind

îndeplinită.

4.4. Referitor la

calificarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, ca fiind contract în derulare,

potrivit O.G. nr. 25/2002 modificată privind unele măsuri de urmărire a

executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților

comerciale și normelor metodologice de aplicare, instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor legale susmenționate.

4.5. Dispozițiile O.G. nr. 25/2002

(M. Of. nr. 89/2.02.2002) aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002,

cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor metodologice de

aplicare, au stabilit măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin

contractele de privatizare ale societăților comerciale, respectiv contracte de

vânzare cumpărare acțiuni deținute de stat la societățile comerciale încheiate

de F.P.S. sau A.V.A.S., pentru efectele produse de acestea, după intrarea în

vigoare a ordonanței și aflate în derulare, în această categorie intrând și

contractele încheiate anterior intrării în vigoare a ordonanței, în care

scadențele obligațiilor asumate sunt anterioare sau ulterioare intrării în

vigoare a ordonanței (art. 1 și 3 din ordonanță).

4.6. Potrivit art. 3 lit. e)

din ordonanță și art. 2 din Normele metodologice sunt considerate ca aflate în

perioada de derulare a contractului perioadă până când toate obligațiile au

fost îndeplinite și au fost valorificate toate drepturile izvorâte din contract.

4.6. Prin urmare contractul

dintre părți se află în derulare la data introducerii acțiunii de către

A.V.A.S. față de obligația stipulată la art. 7.6 din contract a cărui scadență

s-a împlinit în anul 2002. Cum cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația

asumată până la termen, reclamanta este îndreptățită să-și valorifice drepturile

izvorâte din contract, în sensul de a solicita îndeplinirea obligației,

contractul aflându-se în derulare până la stingerea tuturor obligațiilor și

valorificarea drepturilor izvorâte din contract inclusiv până la rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârilor judecătorești cu privire la litigiile

născute din neexecutare.

4.8. Cu privire la

soluționarea cererii reconvenționale, soluția adoptată de instanțe nu este

susceptibilă de critica de nelegalitate invocată pentru rațiunile ce au fost

prezentate cu ocazia examinării primului motiv de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 343/ COM din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de SC R. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 343/ COM din 15 decembrie 2005 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.