ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 noiembrie 2006, reclamantul E.R. a chemat în judecată M.A.E. – C.N.V. și O.R.I. din cadrul M.I.R.A., solicitând anularea măsurii dispuse prin adresa din 13 noiembrie 2006 și obligarea pârâților să-i aprobe cererea de viză de lungă ședere în România. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în iulie 2006 a obținut viza de afaceri pentru firma SC P.O. SRL al cărei asociat este alături de tatăl său, E.B., viza fiind ulterior revocată. S-a mai învederat că refuzul pârâților de a-i acorda o nouă viză de afaceri este nejustificat, nefiind îndeplinite dispozițiile invocate de autorități, art. 27 alin. (2) cu referire la art. 6 lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002, modificată și completată. În acest sens, reclamantul a precizat că nu i s-a comunicat care ar fi pericolul pe care l-ar prezenta pentru apărarea și siguranța națională, ordinea, sănătatea ori morala publică. Prin sentința civilă nr. 1290 din 16 mai 2007 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că adresa dedusă judecății nu are semnificația unui act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de natură a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice. Instanța a mai constatat și faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a mandatat în condițiile legii cabinetul de avocatură căruia i-a fost comunicată adresa contestată, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, E.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că avocata sa a fost mandatată să se ocupe de obținerea ordinului A.R.I.S., de a adresa memorii celor doi pârâți și de a-l reprezenta în instanță. De asemenea reclamantul a criticat și susținerea instanței în sensul că adresa atacată nu ar avea semnificația unui act administrativ, în condițiile în care pârâții au refuzat să-i acorde viza de lungă ședere în România. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, în sensul admiterii acțiunii și sancționării refuzului celor două autorități, care vor fi obligate la avizarea, respectiv acordarea vizei de lungă ședere în România.

Referitor la primul motiv de critică, Curtea constată că, în raport de contractul de asistență juridică din 20 august 2006 și de procura specială din 25 martie 2008, acte depuse în recurs, Cabinetul de avocat V.A. a fost mandatat în condițiile legii să-l reprezinte pe reclamant în fața autorităților publice, să formuleze memorii și cereri, și să ridice înscrisuri emanate de la cei doi pârâți . În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, în fapt, reclamantul a atacat refuzul autorităților de a-i acorda viza de lungă ședere în România. Adresa din 13 noiembrie 2007 nu este un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând însă o comunicare a refuzului M.A.E.

de acordare a vizei solicitate, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) cu referire la art. 1 alin. (1) lit. i) din același act normativ care asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Prin acea adresă, autoritatea publică menționată a invocat neîndeplinirea dispozițiilor art. 27 alin. (2) și art. 6 lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 modificată și completată, imputând reclamantului că ar prezenta un pericol pentru apărarea și siguranța națională, ordinea, sănătatea ori morala publică. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că reclamantul era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și evaziune fiscală în Dosarul penal nr. 740124/0150/2006 al I.P.J.

Neamț. Instanța de fond nu a avut în vedere însă faptul că pentru toate infracțiunile imputate s-a dispus prin Ordonanța nr. 1695/P din 11 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, astfel încât nu mai subzistă susținerea că acesta ar prezenta un pericol în sensul art. 6 lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002. Cum nu există nici un alt temei pentru acordarea vizei române, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din actul normativ susmenționat, se constată că respingerea cererii reclamantului de obținere a vizei s-a făcut în mod nejustificat. Întrucât, potrivit procedurii de emitere a vizelor prevăzute de art. 30 alin. (7) din O.U.G.

nr. 194/2002 modificată, viza de lungă ședere se acordă de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, cu aprobarea C.N.V., numai după obținerea avizului O.R.I., Curtea va sancționa refuzul ambilor pârâți și va admite acțiunea. Astfel, Curtea va obliga O.R.I. să emită avizul pentru acordarea vizei de lungă ședere reclamantului pentru desfășurarea de activități economice și de asemenea, va obliga M.A.E. să aprobe acordarea acestei vize. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul E.R. împotriva sentinței nr. 1290 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant. Obligă O.R.I. să emită avizul pentru acordarea vizei de lungă ședere reclamantului pentru desfășurarea de activități economice. Obligă M.A.E. să aprobe acordarea acestei vize. Obligă intimații – pârâți la plata a 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul – reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.