ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 42/3/2006,

reclamanta A.F.I., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 287.823,84 lei, aferentă perioadei 01.2003 - 31

martie 2005 reprezentând chirie în sumă de 72.061,38 lei; TVA - 13.691,66 lei;

majorări de întârziere la plata chiriei – 197.566,28 lei; majorări TVA –

4.504,51 lei; rezilierea contractului de închiriere nr. 79375 din 01 august 1976

și evacuarea pârâtei.

Prin sentința nr. 7116 din

18 septembrie 2006, Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis în

parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.F.I. și a obligat pârâta la

plata sumei de 105.174,38 RON reprezentând rest chirie, TVA și majorare TVA, a

respins cererea privind majorările de întârziere ca neîntemeiată, a dispus

rezilierea contractului de închiriere nr. 79375/1976 și a dispus evacuarea pârâtei

din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din București, Calea

Victoriei, sector 1.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, între I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU și I. a intervenit

contractul de închiriere nr. 79375 din 01 august  1976 privind spațiul cu altă

destinație decât aceea de locuință din București, Calea Victoriei, sector1,

reclamanta A.F.I. fiind succesoare a I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU, prin care s-a

stabilit ca plata chiriei să se efectueze lunar, cel târziu până la 15 a fiecărei

luni pentru luna curentă.

Din probatoriul administrat

în cauză s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contractul de închiriere, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 1073

C. civ., instanța a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 105.174,39 RON

reprezentând contravaloare chirie, TVA aferentă și majorare TVA, iar cu privire

la majorările de întârziere aferente chiriei neachitate s-a reținut inexistența

unei clauze penale inserate în contract și s-a respins acest capăt al acțiunii

ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta A.F.I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în

parte a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și

precizată.

Prin motivele de apel se

critică faptul că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere

privind majorările de întârziere, ca urmare a neplății la termen a chiriei,

având în vedere că aceste sume sunt înregistrate în evidențele contabile, iar

în cazul neîncasării la termen se înregistrează majorări de întârziere.

Prin decizia nr. 306 din 12

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca

nefondat, apelul reclamantei A.F.I., reținând că, prin contractul încheiat,

părțile nu au anticipat despăgubirile cuvenite pentru executarea necorespunzătoare

sau pentru neexecutarea obligațiilor asumate, conform art. 1066 C. civ., iar cu

privire la aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002, O.G. nr.

39/2003 și O.G. nr. 92/2003, instanța de apel a apreciat că sumele datorate cu

titlu de chirie nu reprezintă venituri bugetare în sensul prevăzut de

dispozițiile menționate, dimpotrivă, creanța ce face obiectul litigiului

rezultă dintr-un contract privat, are o natură juridică civilă și nu izvorăște

dintr-un raport de drept financiar. Totodată, s-a apreciat că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., privind răspunderea civilă

delictuală atâta timp cât pretențiile solicitate cu titlu de chirie derivă

dintr-un raport contractual.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta A.F.I. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum

a fost formulată.

În esență, recurenta a criticat,

în dezvoltarea motivului de recurs invocat soluțiile pronunțate de cele două

instanțe, din perspectiva greșitei aplicări a legii, hotărârea fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 221/1998 în baza cărora au

fost calculate întârzierile la plată, precum și a dispozițiilor art. 999 și art.

998 C. civ., privind prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea

obligației de plată a chiriei la termenele scadente.

Recursul este fondat, pentru

considerentele care urmează :

Critica de nelegalitate

vizează neacordarea de către instanțe a majorărilor de întârziere în condițiile

neexecutării la termen a obligației principale de către pârâtă.

Sub acest aspect, soluția

instanței de fond, confirmată prin decizia dată în apel, de neacordare a

majorărilor s-a bazat pe lipsa unei clauze penale de anticipare a

despăgubirilor.

Este adevărat că, contractul

în speță nu conține o clauză penală, dar existența unei convenții cu acest

obiect este confirmată prin procesul verbal nr. 41 din 9 iunie 2005 comunicat

în cadrul procedurii concilierii și prin care pârâta debitoare recunoaște

neechivoc debitul datorat la 31 martie 2005 ca fiind compus din chirie și

majorări de întârziere cu indicarea sumelor.

Așa fiind, Înalta Curte,

constatând greșita aplicare prin decizia atacată a prevederilor art. 969 C.

civ., în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul, va modifica decizia menționată în sensul admiterii apelului,

schimbării în parte a sentinței și obligării pârâtei și la plata sumei de

182.649,46 lei majorări de întârziere către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.I. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 306 din 12 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia recurată în

sensul că admite apelul împotriva sentinței nr. 7116 din 18 septembrie 2006

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă

în parte în sensul obligă pârâta și la plata sumei de 182.649,46 lei,

reprezentând majorări de întârziere către reclamantă.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.