ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 42/3/2006, reclamanta A.F.I., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 287.823,84 lei, aferentă perioadei 01.2003 - 31 martie 2005 reprezentând chirie în sumă de 72.061,38 lei; TVA - 13.691,66 lei; majorări de întârziere la plata chiriei – 197.566,28 lei; majorări TVA – 4.504,51 lei; rezilierea contractului de închiriere nr. 79375 din 01 august 1976 și evacuarea pârâtei. Prin sentința nr. 7116 din 18 septembrie 2006, Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.F.I.

și a obligat pârâta la plata sumei de 105.174,38 RON reprezentând rest chirie, TVA și majorare TVA, a respins cererea privind majorările de întârziere ca neîntemeiată, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 79375/1976 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din București, Calea Victoriei, sector 1. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU și I. a intervenit contractul de închiriere nr. 79375 din 01 august 1976 privind spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din București, Calea Victoriei, sector1, reclamanta A.F.I. fiind succesoare a I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU, prin care s-a stabilit ca plata chiriei să se efectueze lunar, cel târziu până la 15 a fiecărei luni pentru luna curentă.

Din probatoriul administrat în cauză s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de închiriere, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ., instanța a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 105.174,39 RON reprezentând contravaloare chirie, TVA aferentă și majorare TVA, iar cu privire la majorările de întârziere aferente chiriei neachitate s-a reținut inexistența unei clauze penale inserate în contract și s-a respins acest capăt al acțiunii ca neîntemeiat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.F.I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin motivele de apel se critică faptul că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind majorările de întârziere, ca urmare a neplății la termen a chiriei, având în vedere că aceste sume sunt înregistrate în evidențele contabile, iar în cazul neîncasării la termen se înregistrează majorări de întârziere. Prin decizia nr. 306 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.F.I., reținând că, prin contractul încheiat, părțile nu au anticipat despăgubirile cuvenite pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea obligațiilor asumate, conform art. 1066 C. civ., iar cu privire la aplicarea dispozițiilor O.G.

nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002, O.G. nr. 39/2003 și O.G. nr. 92/2003, instanța de apel a apreciat că sumele datorate cu titlu de chirie nu reprezintă venituri bugetare în sensul prevăzut de dispozițiile menționate, dimpotrivă, creanța ce face obiectul litigiului rezultă dintr-un contract privat, are o natură juridică civilă și nu izvorăște dintr-un raport de drept financiar. Totodată, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală atâta timp cât pretențiile solicitate cu titlu de chirie derivă dintr-un raport contractual. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A.F.I. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În esență, recurenta a criticat, în dezvoltarea motivului de recurs invocat soluțiile pronunțate de cele două instanțe, din perspectiva greșitei aplicări a legii, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 221/1998 în baza cărora au fost calculate întârzierile la plată, precum și a dispozițiilor art. 999 și art. 998 C. civ., privind prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligației de plată a chiriei la termenele scadente. Recursul este fondat, pentru considerentele care urmează : Critica de nelegalitate vizează neacordarea de către instanțe a majorărilor de întârziere în condițiile neexecutării la termen a obligației principale de către pârâtă.

Sub acest aspect, soluția instanței de fond, confirmată prin decizia dată în apel, de neacordare a majorărilor s-a bazat pe lipsa unei clauze penale de anticipare a despăgubirilor. Este adevărat că, contractul în speță nu conține o clauză penală, dar existența unei convenții cu acest obiect este confirmată prin procesul verbal nr. 41 din 9 iunie 2005 comunicat în cadrul procedurii concilierii și prin care pârâta debitoare recunoaște neechivoc debitul datorat la 31 martie 2005 ca fiind compus din chirie și majorări de întârziere cu indicarea sumelor. Așa fiind, Înalta Curte, constatând greșita aplicare prin decizia atacată a prevederilor art. 969 C. civ., în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul, va modifica decizia menționată în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței și obligării pârâtei și la plata sumei de 182.649,46 lei majorări de întârziere către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 306 din 12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul împotriva sentinței nr. 7116 din 18 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte în sensul obligă pârâta și la plata sumei de 182.649,46 lei, reprezentând majorări de întârziere către reclamantă. Menține restul dispozițiilor sentinței. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.