ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 731 din 27 octombrie 2006, a respins acțiunea formulată de P.M., în contradictoriu cu C.J.P.M., prin care reclamantul solicita anularea Hotărârii nr. 403 din 4 iunie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 289/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care ocupația maghiară în Transilvania a durat din septembrie 1940 până în octombrie 1944, iar concepția reclamantului este anterioară acestei date, dar ulterioară refugiului părinților săi, acesta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000 întrucât, astfel cum rezultă din modul de redactare a actului normativ, textele legale au avut în vedere numai persoanele, cetățeni români, care au fost efectiv refugiați, expulzați sau strămutați.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.M., invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că familia sa, formată din părinți și 10 copii, s-a refugiat din Ardealul de Nord, respectiv orașul Cluj, după Diktatul de la Viena din 30 august 1940 și s-a reîntors la domiciliul său din acest oraș în martie 1945. Cum această perioadă de refugiu se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 189/2000, recurentul a apreciat că este greșit reținerea instanței în sensul că termenul limită al refugiului familiei sale a fost octombrie 1944. În acest context recurentul a susținut că născându-se în perioada refugiului familiei, a suferit alături de părinți și frații săi consecințele abandonării locuinței și pierderii tuturor bunurilor materiale deținute în localitatea de domiciliu, iar în plus de asta, a fost obligat, alături de tatăl său, la maghiarizarea numelui (M. în loc de V.), consecință a persecuției etnice suferite, ce se menține și în prezent.

Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât cea de domiciliu. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuși o serie de cetățeni români, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada refugiului, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii a fost acela de acordare a unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, cum din probele administrate în cauză rezultă că familia intimatului – reclamant s-a refugiat din orașul Cluj după Diktatul de la Viena, în septembrie 1940, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în martie 1945, perioadă ce se încadrează în limitele reglementate de lege, iar intimatul s-a născut în acest interval, respectiv la 2 ianuarie 1945, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea acestuia. Având în vedere aceste motive, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr. 731 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea. Anulează Hotărârea nr. 403 din 4 ianuarie 2006 emisă de C.J.P.M. și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului P.M. drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 2 ianuarie 1945 – 6 martie 1945, cu în începere de la 1 decembrie 2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.