ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 156/D din 9

februarie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis în parte contestațiile formulate

de contestatorul B.Ș. în dosarele nr. 3919/83/2005 și nr. 2724/R/2006,

conexate, în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni, Primarul

comunei Cămin și SA V.N.C. și a anulat decizia nr. 150/2001 emisă de SA V.N.C.,

în sensul obligării acesteia să emită ofertă de acordare de măsuri reparatorii

prin echivalent pentru casa de locuit înscrisă în C.F. 308 Cămin, nr. top.

17/2.

Au fost respinse restul pretențiilor

și a fost obligat contestatorul să achite pârâtei SA V.N.C. suma de 1025 lei

cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că din extrasul C.F. 308 Cămin rezultă că imobilul

înscris în această carte funciară sub nr. top. 15, 16/2, 17/2 a fost trecut în

proprietatea statului prin expropriere, în baza Legii nr. 187/1945, „proprietar

tabular fiind B.Ș. și soția R.M.”. Casa înscrisă sub nr. top. 17/2 a fost

trecută, cu titlu de drept de cumpărare, în favoarea C.A.P.C..

Prin dispoziția nr. 151/2001 emisă

de Primarul comunei Căpleni s-a restituit în natură imobilul alcătuit din

suprafața de 3081 mp teren, identificat sub nr. top. 1029, tarla nr. 15,

conform registrului cadastral al comunei Căpleni, menționându-se că terenul

restituit este arabil, situat în intravilan, iar pe diferența de 2418 mp se

află sediul SA V.N. C.

Prima instanță a reținut că, în baza

protocolului încheiat la data de 9 martie 1992 între Comisia de lichidare a

C.A.P.C. și SA V.N. C., a fost împărțit patrimoniul C.A.P.C., iar imobilul în

litigiu a intrat în patrimoniul SA V.N. C., care a preluat de la comisia de

lichidare și creanțele cuvenite membrilor fostului C.A.P.C.

Casa care face obiectul pricinii este

cuprinsă în mijloacele fixe preluate de la fostul C.A.P.C. și figurează în

lista de evidență a mijloacelor fixe preluate împreună cu terenul aferent, la

poziția 13. Judecătoria Carei, prin sentința civilă nr. 1369/1993, a respins

acțiunea formulată de Consiliul local Căpleni pentru anularea hotărârii fostei

Comisii de lichidare a C.A.P.C. și predarea imobilului ce a constituit sediul

fostului C.A.P.C. către Consiliul local al comunei Căpleni.

A mai reținut prima instanță, că

terenul în litigiu având categoria de folosință teren agricol, conform art. 8

din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece

regimul său juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991.

În privința construcției, s-a

reținut că face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece conform Legii nr. 18/1991

și Legii nr. 1/2000 nu există posibilitatea obținerii de măsuri reparatorii

pentru construcțiile situate în intravilan, aparținând exploatațiilor agricole.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 425/A din 2 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SA

V.N.C. împotriva acestei sentințe.

A admis apelul declarat de

reclamant, în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni și Primarul

comunei Cămin, a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren și

supraedificate, înscris în C.F. 308 Cămin, nr. top. 15, 16/2 și 17/2 în

favoarea petentului B.Ș. și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Intimata SA V.N.C. a fost obligată

să plătească apelantului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că

imobilele, teren și construcții, au aparținut reclamantului și soției acestuia,

fiind înscrise sub B 1 și B 2 și au fost preluate de statul român prin

expropriere.

În anul 1967, sub B 4, C.A.P.C. și-a

înscris dreptul de proprietate, cu titlul de cumpărare, în temeiul unei

dispoziții a Consiliului de Miniștri, iar ulterior imobilele au fost

translatate în coala nedefinitivă 145 Cămin, în favoarea pârâtei SC F.C., fără

ca această translatare să fie menționată în coala funciară veche. Coala

nedefinitivă nu este opozabilă reclamantului și este nerelevantă soluționării

prezentei cauze.

Înscrierea dreptului de proprietate

a acestei pârâte făcută în anul 2003, care este constitutivă de drepturi

potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938 cu privire la dobândirea dreptului de

proprietate, nu este valabilă, deoarece art. 20 din Legea nr. 10/2001

sancționează cu nulitatea absolută orice act de înstrăinare, închiriere,

concesionare etc. care privește imobilele revendicate de foștii proprietari,

încheiat anterior soluționării procedurilor prevăzute de această lege.

S-a mai reținut, că imobilul se află

în patrimoniul unității administrativ-teritoriale locale, deoarece, potrivit

Legii nr. 18/1991, după finalizarea activității de lichidare a CAP, aceasta

încetează ca persoană juridică, patrimoniul fiind preluat de unitatea

administrativ-teritorială locală, în proprietate privată.

Proprietar al imobilului a fost

comuna Căpleni. După reorganizare, bunul aparține comunei Cămin, reprezentată

legal prin primarul comunei și, pentru că imobilul este situat în intravilanul

localității și a fost preluat de la foștii proprietari cu titlu de expropriere,

nu face obiectul Legii nr. 18/1991.

Instanța de apel a reținut că

imobilul poate fi restituit în natură în întregime foștilor proprietari,

deoarece este în proprietatea de drept a unității administrativ-teritoriale

locale, este liber, înstrăinarea în favoarea pârâtei apelante nu este valabilă,

iar „înscrierea în favoarea C.A.P. C.N. cu titlu de cumpărare este

nerelevantă”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SA V.N.C. care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat

că imobilul care face obiectul pricinii nu poate fi restituit în natură.

A susținut recurenta, că acest

imobil a fost înstrăinat de stat către fosta C.A.P.C., fapt dovedit cu extrasul

de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare care nu a fost atacat în

justiție producând efectul transmiterii bunului către fosta C.A.P.C.

De aceea, față de prevederile Legii

nr. 10/2001, nefiind anulat contractul de vânzare-cumpărare, nu se putea

dispune restituirea în natură, cum greșit s-a decis prin hotărârea atacată.

Recurenta a susținut că nu are

calitate de detentor precar al imobilului și că este succesor în drepturi al

fostului C.A.P.C., deoarece lichidarea fostului C.A.P.C. a avut loc cu

respectarea reglementărilor cuprinse în Legea nr. 18/1991, iar predarea

„activului-pasivului” fostei C.A.P.C. a avut loc în mod legal. SA V.N.C. i s-a

transmis legal patrimoniul fostului CAP, pentru că în accepțiunea Legii nr.

18/1991 această transmitere este legală, iar ulterior dreptul a fost înscris în

cartea funciară.

A mai susținut recurenta, că în mod

greșit instanța de apel a reținut că imobilul este în patrimoniul unității

administrativ-teritoriale locale, după finalizarea lichidării CAP, deși nu

există probe care să confirme acest fapt.

Greșit s-a reținut că recurenta a

dobândit imobilul în anul 2003, datorită caracterului constitutiv de drepturi

al înscrierii în cartea funciară. Dobândirea imobilului s-a făcut prin

lichidarea C.A.P.C., preluarea patrimoniului a avut loc ca efect al lichidării,

iar această preluare s-a produs încă din anul 1992, în baza Legii speciale nr.

18/1991. De aceea, „preluarea a fost de drept, în baza dispozițiilor Legii nr.

18/1991, și nu este o înstrăinare cum s-a reținut prin decizia atacată”. Prin

această decizie SA V.N.C. este deposedată de proprietatea sa legal dobândită.

Recurenta a mai susținut că, în

privința imobilului, este posibilă numai restituirea prin echivalent și numai

primarii celor două localități pot fi obligați la emiterea dispozițiilor.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este întemeiat.

Instanța de apel nu a cercetat

dreptul intimatului-reclamant și obligația recurentei, care a dobândit parte

din imobil în condițiile Legii nr. 18/1991, în raport de prevederile art. 29

din Legea nr. 18/1991 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar regimul juridic al

terenului aferent construcției nu a fost pe deplin stabilit.

Prin decizia atacată, s-a reținut că

imobilul se află în proprietatea unității administrativ-teritoriale locale,

fiind preluat în proprietate privată, conform Legii nr. 18/1991, că bunul nu

aparține recurentei pârâte, deoarece „translatarea” lui în coala nedefinitivă

Cămin nu este opozabilă reclamantului și că intabularea cu efect constitutiv de

drepturi făcută în anul 2003 nu este valabilă.

Deși reține că este nerelevantă

înscrierea dreptului în favoarea C.A.P. C.N. în anul 1967, cu titlu de

cumpărare, instanța de apel constată totuși existența dreptului de proprietate

în patrimoniul comunei Cămin (neînscrisă în C.F. ca titulară a dreptului),

drept dobândit în raport de prevederile Legii nr. 18/1991.

În hotărârea atacată nu este indicat

textul din Legea nr. 18/1991 în baza căruia bunul a trecut în proprietatea

comunei, fiind nesocotit art. 28 din această lege, în baza căruia Comisia de

lichidare a C.A.P.C. a predat imobilul, înscris la pct. 13 din protocol, către

recurentă.

Constatând că imobilul a fost

dobândit de comuna Cămin în baza Legii nr. 18/1991, instanța de apel dă însă

eficiență înscrierii dreptului în favoarea C.A.P.C., deoarece, potrivit Legii

nr. 18/1991, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor au

trecut, în condițiile stabilite de lege, bunurile care au aparținut

cooperativelor agricole de producție.

Or, dacă imobilul nu ar fi aparținut

C.A.P.C., comuna Cămin nu putea dobândi dreptul de proprietate în baza Legii

nr. 18/1991, după finalizarea activității de lichidare a cooperativei agricole

de producție.

Față de efectul constitutiv de

drepturi al înscrierii făcută în C.F. în anul 1967, consacrat prin art. 17 din

Legea nr. 115/1938, de faptul că nu s-a făcut dovada radierii dreptului înscris

în favoarea C.A.P.C. asupra construcției care face obiectul pricinii și de

actele întocmite de Comisia de lichidare a C.A.P.C., înscrierea produce efectul

prevăzut de art. 17 din Legea nr. 115/1938, iar comisia de lichidare a stabilit

că imobilul are regimul juridic prevăzut de art. 28 din Legea nr. 18/1991 (art.

29 din legea, republicată).

Potrivit acestui text, imobilele nu

trec „de drept” în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor.

Textul dispune că bunurile prevăzute

la alin. (1) și cele afectate unei utilizări sociale sau culturale trec, la

data desființării cooperativei agricole de producție, în proprietatea privată

sau în regim de drept public, după caz, a comunelor, orașelor sau municipiilor

unde acestea sunt situate, însă trecerea operează numai în condițiile art. 29

alin. (1)-(9) din legea, republicată.

Articolul 29 alin. (1) din Legea nr.

18/1991, la care face trimitere alin. (7), prevede că bunurile devin

proprietatea membrilor „asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică,

dacă se vor înființa”. În alin. (4), textul prevede că în cazul în care nu s-au

constituit asemenea asociații, bunurile prevăzute la alin. (1) se vor vinde

prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice, iar, conform art. 29

alin. (7), numai bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de

un an de la data desființării cooperativei, trec în proprietatea privată a

unității administrativ-teritoriale.

Prin urmare, bunurile prevăzute la

alin. (1) devin de drept proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu

personalitate juridică, trecerea în proprietatea unității

administrativ-teritoriale fiind condiționată de neconstituirea asociațiilor

prevăzute la alin. (1) și de nevânzarea lor în termen de un an de la data

desființării cooperativei, iar alin. (9) al textului privește construcțiile cu

destinație specială „afectate unei utilizări publice sau culturale”, care trec

în regim de drept public în proprietatea unității administrativ-teritoriale.

În privința imobilului care face obiectul

pricinii, în C.F. 308 Cămin, la 1 aprilie 1957, a fost înscris dreptul de

proprietate asupra întregului imobil, teren și construcții, în favoarea

statului român, iar, ulterior, la data de 3 ianuarie 1967, a fost înscris

dreptul de proprietate, „cu titlu de drept cumpărare”, în favoarea C.A.P.C.

numai asupra „ casei cu dependințele aparținătoare”, terenul rămânând în

proprietatea statului.

Conform înscrisurilor depuse la

dosar, recurenta a fost înființată în baza Legii nr. 36/1991, iar construcția

cu teren (fără indicarea suprafeței de teren) i-a fost predată, în condițiile

art. 28 din Legea nr. 18/1991, pe baza protocolului din data de 9 martie 1992.

Hotărârea Comisiei de lichidare a

C.A.P.C. a fost atacată în instanță de către Consiliul local al comunei Căpleni

cu privire la imobilul care a constituit sediul fostului C.A.P.C., împreună cu

anexele gospodărești, însă, prin sentința civilă nr. 1369 din 24 iunie 1993,

rămasă irevocabilă, Judecătoria Carei a respins acțiunea.

Față de dispozițiile legale menționate

și de această sentință, greșit prin decizia atacată s-a stabilit dreptul

reclamantului la restituirea imobilului, motivat de faptul că întregul imobil

care face obiectul pricinii a trecut de drept în proprietatea comunei Cămin.

Au fost astfel nesocotite

prevederile art. 28 din Legea nr. 18/1991 (art. 29 din legea, republicată), în

baza cărora Comisia de lichidare a C.A.P.C. a predat imobilul recurentei, și nu

s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii și unitatea obligată

la acordarea lor, în raport de regimul juridic al imobilului stabilit de acest

text și de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

De altfel, instanța de apel a fost

inconsecventă cu privire la intimații-pârâți cu care reclamantul se află în

raporturi juridice născute în baza Legii nr. 10/2001 (obligați la restituirea

imobilului), deoarece există contradicție între minută și dispozitivul deciziei

atacate.

În minuta aflată la fila 40 din

dosarul instanței de apel este admis apelul declarat de reclamant, în contradictoriu

cu intimata SA V.N.C., iar, în dispozitivul deciziei, apelul este admis în

contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni și Primarul comunei Cămin,

deși dispozitivul fiind unic nu poate fi modificat ulterior.

În privința terenului pe care este

amplasată construcția, se constată că, față de înscrisurile depuse la dosar,

terenul aferent construcției nu a fost înstrăinat către C.A.P.C.

În protocolul de predare-primire

către recurentă este trecut imobilul „casă de administrație cu teren”, fără să

se arate care este suprafața de teren predată, deși art. 29 din Legea nr.

18/1991 republicată prevede că devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip

privat numai terenurile de sub construcții și cele necesare utilizării lor

normale, iar pentru stabilirea suprafeței de teren în raport de prevederile

acestui text trebuia efectuată o expertiză tehnică.

Prin dispoziția nr. 151/2001, emisă

de Primarul comunei Căpleni (neanulată prin sentința primei instanțe, prin care

a fost anulată doar adresa nr. 150/2001 emisă de recurentă), a fost restituită

în natură suprafața de 3081 mp teren, iar instanța de apel a dispus restituirea

terenului înscris în C.F. 308 (inclusiv suprafața de teren deja restituită),

fără să stabilească regimul juridic al terenului în suprafață de 2418 mp

nerestituit prin dispoziția emisă de primar, față de prevederile art. 29 din

Legea nr. 18/1991 și de cererea aflată la fila 39 din dosarul nr. 5418/2001 al

Tribunalului Satu Mare, datată 1 martie 2000, prin care recurenta a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza Legii nr.

1/2000. La dosar nu au fost depuse înscrisuri care să ateste modul în care a

fost soluționată această cerere.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de pârâta A.A.V.N.C., va fi casată hotărârea atacată și

se va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, se va

administra probatoriul necesar stabilirii regimului juridic al terenului

nerestituit intimatului-reclamant prin dispoziția nr. 151/2001 și se vor

stabili măsurile reparatorii la care este îndreptățit reclamantul pentru

imobilul care face obiectul pricinii, precum și entitatea obligată să le

acorde, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere toate

mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SA V.N.C. împotriva deciziei nr. 425 A din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.