ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2009

Deliberând asupra recursului de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 156/D din 9 februarie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis în parte contestațiile formulate de contestatorul B.Ș. în dosarele nr. 3919/83/2005 și nr. 2724/R/2006, conexate, în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni, Primarul comunei Cămin și SA V.N.C. și a anulat decizia nr. 150/2001 emisă de SA V.N.C., în sensul obligării acesteia să emită ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa de locuit înscrisă în C.F. 308 Cămin, nr. top. 17/2. Au fost respinse restul pretențiilor și a fost obligat contestatorul să achite pârâtei SA V.N.C. suma de 1025 lei cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din extrasul C.F. 308 Cămin rezultă că imobilul înscris în această carte funciară sub nr. top. 15, 16/2, 17/2 a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Legii nr. 187/1945, „proprietar tabular fiind B.Ș. și soția R.M.”. Casa înscrisă sub nr. top. 17/2 a fost trecută, cu titlu de drept de cumpărare, în favoarea C.A.P.C.. Prin dispoziția nr. 151/2001 emisă de Primarul comunei Căpleni s-a restituit în natură imobilul alcătuit din suprafața de 3081 mp teren, identificat sub nr. top. 1029, tarla nr. 15, conform registrului cadastral al comunei Căpleni, menționându-se că terenul restituit este arabil, situat în intravilan, iar pe diferența de 2418 mp se află sediul SA V.N.

C. Prima instanță a reținut că, în baza protocolului încheiat la data de 9 martie 1992 între Comisia de lichidare a C.A.P.C. și SA V.N. C., a fost împărțit patrimoniul C.A.P.C., iar imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul SA V.N. C., care a preluat de la comisia de lichidare și creanțele cuvenite membrilor fostului C.A.P.C. Casa care face obiectul pricinii este cuprinsă în mijloacele fixe preluate de la fostul C.A.P.C. și figurează în lista de evidență a mijloacelor fixe preluate împreună cu terenul aferent, la poziția 13. Judecătoria Carei, prin sentința civilă nr. 1369/1993, a respins acțiunea formulată de Consiliul local Căpleni pentru anularea hotărârii fostei Comisii de lichidare a C.A.P.C.

și predarea imobilului ce a constituit sediul fostului C.A.P.C. către Consiliul local al comunei Căpleni. A mai reținut prima instanță, că terenul în litigiu având categoria de folosință teren agricol, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece regimul său juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991. În privința construcției, s-a reținut că face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 nu există posibilitatea obținerii de măsuri reparatorii pentru construcțiile situate în intravilan, aparținând exploatațiilor agricole. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 425/A din 2 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SA V.N.C.

împotriva acestei sentințe. A admis apelul declarat de reclamant, în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni și Primarul comunei Cămin, a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren și supraedificate, înscris în C.F. 308 Cămin, nr. top. 15, 16/2 și 17/2 în favoarea petentului B.Ș. și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Intimata SA V.N.C. a fost obligată să plătească apelantului suma de 700 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că imobilele, teren și construcții, au aparținut reclamantului și soției acestuia, fiind înscrise sub B 1 și B 2 și au fost preluate de statul român prin expropriere. În anul 1967, sub B 4, C.A.P.C. și-a înscris dreptul de proprietate, cu titlul de cumpărare, în temeiul unei dispoziții a Consiliului de Miniștri, iar ulterior imobilele au fost translatate în coala nedefinitivă 145 Cămin, în favoarea pârâtei SC F.C., fără ca această translatare să fie menționată în coala funciară veche.

Coala nedefinitivă nu este opozabilă reclamantului și este nerelevantă soluționării prezentei cauze. Înscrierea dreptului de proprietate a acestei pârâte făcută în anul 2003, care este constitutivă de drepturi potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938 cu privire la dobândirea dreptului de proprietate, nu este valabilă, deoarece art. 20 din Legea nr. 10/2001 sancționează cu nulitatea absolută orice act de înstrăinare, închiriere, concesionare etc. care privește imobilele revendicate de foștii proprietari, încheiat anterior soluționării procedurilor prevăzute de această lege. S-a mai reținut, că imobilul se află în patrimoniul unității administrativ-teritoriale locale, deoarece, potrivit Legii nr. 18/1991, după finalizarea activității de lichidare a CAP, aceasta încetează ca persoană juridică, patrimoniul fiind preluat de unitatea administrativ-teritorială locală, în proprietate privată.

Proprietar al imobilului a fost comuna Căpleni. După reorganizare, bunul aparține comunei Cămin, reprezentată legal prin primarul comunei și, pentru că imobilul este situat în intravilanul localității și a fost preluat de la foștii proprietari cu titlu de expropriere, nu face obiectul Legii nr. 18/1991. Instanța de apel a reținut că imobilul poate fi restituit în natură în întregime foștilor proprietari, deoarece este în proprietatea de drept a unității administrativ-teritoriale locale, este liber, înstrăinarea în favoarea pârâtei apelante nu este valabilă, iar „înscrierea în favoarea C.A.P. C.N. cu titlu de cumpărare este nerelevantă”. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SA V.N.C.

care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că imobilul care face obiectul pricinii nu poate fi restituit în natură. A susținut recurenta, că acest imobil a fost înstrăinat de stat către fosta C.A.P.C., fapt dovedit cu extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare care nu a fost atacat în justiție producând efectul transmiterii bunului către fosta C.A.P.C. De aceea, față de prevederile Legii nr. 10/2001, nefiind anulat contractul de vânzare-cumpărare, nu se putea dispune restituirea în natură, cum greșit s-a decis prin hotărârea atacată. Recurenta a susținut că nu are calitate de detentor precar al imobilului și că este succesor în drepturi al fostului C.A.P.C., deoarece lichidarea fostului C.A.P.C.

a avut loc cu respectarea reglementărilor cuprinse în Legea nr. 18/1991, iar predarea „activului-pasivului” fostei C.A.P.C. a avut loc în mod legal. SA V.N.C. i s-a transmis legal patrimoniul fostului CAP, pentru că în accepțiunea Legii nr. 18/1991 această transmitere este legală, iar ulterior dreptul a fost înscris în cartea funciară. A mai susținut recurenta, că în mod greșit instanța de apel a reținut că imobilul este în patrimoniul unității administrativ-teritoriale locale, după finalizarea lichidării CAP, deși nu există probe care să confirme acest fapt. Greșit s-a reținut că recurenta a dobândit imobilul în anul 2003, datorită caracterului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară.

Dobândirea imobilului s-a făcut prin lichidarea C.A.P.C., preluarea patrimoniului a avut loc ca efect al lichidării, iar această preluare s-a produs încă din anul 1992, în baza Legii speciale nr. 18/1991. De aceea, „preluarea a fost de drept, în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991, și nu este o înstrăinare cum s-a reținut prin decizia atacată”. Prin această decizie SA V.N.C. este deposedată de proprietatea sa legal dobândită. Recurenta a mai susținut că, în privința imobilului, este posibilă numai restituirea prin echivalent și numai primarii celor două localități pot fi obligați la emiterea dispozițiilor. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este întemeiat. Instanța de apel nu a cercetat dreptul intimatului-reclamant și obligația recurentei, care a dobândit parte din imobil în condițiile Legii nr. 18/1991, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar regimul juridic al terenului aferent construcției nu a fost pe deplin stabilit. Prin decizia atacată, s-a reținut că imobilul se află în proprietatea unității administrativ-teritoriale locale, fiind preluat în proprietate privată, conform Legii nr. 18/1991, că bunul nu aparține recurentei pârâte, deoarece „translatarea” lui în coala nedefinitivă Cămin nu este opozabilă reclamantului și că intabularea cu efect constitutiv de drepturi făcută în anul 2003 nu este valabilă.

Deși reține că este nerelevantă înscrierea dreptului în favoarea C.A.P. C.N. în anul 1967, cu titlu de cumpărare, instanța de apel constată totuși existența dreptului de proprietate în patrimoniul comunei Cămin (neînscrisă în C.F. ca titulară a dreptului), drept dobândit în raport de prevederile Legii nr. 18/1991. În hotărârea atacată nu este indicat textul din Legea nr. 18/1991 în baza căruia bunul a trecut în proprietatea comunei, fiind nesocotit art. 28 din această lege, în baza căruia Comisia de lichidare a C.A.P.C. a predat imobilul, înscris la pct. 13 din protocol, către recurentă. Constatând că imobilul a fost dobândit de comuna Cămin în baza Legii nr. 18/1991, instanța de apel dă însă eficiență înscrierii dreptului în favoarea C.A.P.C., deoarece, potrivit Legii nr. 18/1991, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor au trecut, în condițiile stabilite de lege, bunurile care au aparținut cooperativelor agricole de producție.

Or, dacă imobilul nu ar fi aparținut C.A.P.C., comuna Cămin nu putea dobândi dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, după finalizarea activității de lichidare a cooperativei agricole de producție. Față de efectul constitutiv de drepturi al înscrierii făcută în C.F. în anul 1967, consacrat prin art. 17 din Legea nr. 115/1938, de faptul că nu s-a făcut dovada radierii dreptului înscris în favoarea C.A.P.C. asupra construcției care face obiectul pricinii și de actele întocmite de Comisia de lichidare a C.A.P.C., înscrierea produce efectul prevăzut de art. 17 din Legea nr. 115/1938, iar comisia de lichidare a stabilit că imobilul are regimul juridic prevăzut de art. 28 din Legea nr. 18/1991 (art. 29 din legea, republicată).

Potrivit acestui text, imobilele nu trec „de drept” în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor. Textul dispune că bunurile prevăzute la alin. (1) și cele afectate unei utilizări sociale sau culturale trec, la data desființării cooperativei agricole de producție, în proprietatea privată sau în regim de drept public, după caz, a comunelor, orașelor sau municipiilor unde acestea sunt situate, însă trecerea operează numai în condițiile art. 29 alin. (1)-(9) din legea, republicată. Articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, la care face trimitere alin. (7), prevede că bunurile devin proprietatea membrilor „asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa”.

În alin. (4), textul prevede că în cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile prevăzute la alin. (1) se vor vinde prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice, iar, conform art. 29 alin. (7), numai bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei, trec în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, bunurile prevăzute la alin. (1) devin de drept proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, trecerea în proprietatea unității administrativ-teritoriale fiind condiționată de neconstituirea asociațiilor prevăzute la alin. (1) și de nevânzarea lor în termen de un an de la data desființării cooperativei, iar alin. (9) al textului privește construcțiile cu destinație specială „afectate unei utilizări publice sau culturale”, care trec în regim de drept public în proprietatea unității administrativ-teritoriale.

În privința imobilului care face obiectul pricinii, în C.F. 308 Cămin, la 1 aprilie 1957, a fost înscris dreptul de proprietate asupra întregului imobil, teren și construcții, în favoarea statului român, iar, ulterior, la data de 3 ianuarie 1967, a fost înscris dreptul de proprietate, „cu titlu de drept cumpărare”, în favoarea C.A.P.C. numai asupra „ casei cu dependințele aparținătoare”, terenul rămânând în proprietatea statului. Conform înscrisurilor depuse la dosar, recurenta a fost înființată în baza Legii nr. 36/1991, iar construcția cu teren (fără indicarea suprafeței de teren) i-a fost predată, în condițiile art. 28 din Legea nr. 18/1991, pe baza protocolului din data de 9 martie 1992. Hotărârea Comisiei de lichidare a C.A.P.C.

a fost atacată în instanță de către Consiliul local al comunei Căpleni cu privire la imobilul care a constituit sediul fostului C.A.P.C., împreună cu anexele gospodărești, însă, prin sentința civilă nr. 1369 din 24 iunie 1993, rămasă irevocabilă, Judecătoria Carei a respins acțiunea. Față de dispozițiile legale menționate și de această sentință, greșit prin decizia atacată s-a stabilit dreptul reclamantului la restituirea imobilului, motivat de faptul că întregul imobil care face obiectul pricinii a trecut de drept în proprietatea comunei Cămin. Au fost astfel nesocotite prevederile art. 28 din Legea nr. 18/1991 (art. 29 din legea, republicată), în baza cărora Comisia de lichidare a C.A.P.C.

a predat imobilul recurentei, și nu s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii și unitatea obligată la acordarea lor, în raport de regimul juridic al imobilului stabilit de acest text și de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. De altfel, instanța de apel a fost inconsecventă cu privire la intimații-pârâți cu care reclamantul se află în raporturi juridice născute în baza Legii nr. 10/2001 (obligați la restituirea imobilului), deoarece există contradicție între minută și dispozitivul deciziei atacate. În minuta aflată la fila 40 din dosarul instanței de apel este admis apelul declarat de reclamant, în contradictoriu cu intimata SA V.N.C., iar, în dispozitivul deciziei, apelul este admis în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Căpleni și Primarul comunei Cămin, deși dispozitivul fiind unic nu poate fi modificat ulterior.

În privința terenului pe care este amplasată construcția, se constată că, față de înscrisurile depuse la dosar, terenul aferent construcției nu a fost înstrăinat către C.A.P.C. În protocolul de predare-primire către recurentă este trecut imobilul „casă de administrație cu teren”, fără să se arate care este suprafața de teren predată, deși art. 29 din Legea nr. 18/1991 republicată prevede că devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat numai terenurile de sub construcții și cele necesare utilizării lor normale, iar pentru stabilirea suprafeței de teren în raport de prevederile acestui text trebuia efectuată o expertiză tehnică. Prin dispoziția nr. 151/2001, emisă de Primarul comunei Căpleni (neanulată prin sentința primei instanțe, prin care a fost anulată doar adresa nr. 150/2001 emisă de recurentă), a fost restituită în natură suprafața de 3081 mp teren, iar instanța de apel a dispus restituirea terenului înscris în C.F.

308 (inclusiv suprafața de teren deja restituită), fără să stabilească regimul juridic al terenului în suprafață de 2418 mp nerestituit prin dispoziția emisă de primar, față de prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991 și de cererea aflată la fila 39 din dosarul nr. 5418/2001 al Tribunalului Satu Mare, datată 1 martie 2000, prin care recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 1/2000. La dosar nu au fost depuse înscrisuri care să ateste modul în care a fost soluționată această cerere. Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de pârâta A.A.V.N.C., va fi casată hotărârea atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar stabilirii regimului juridic al terenului nerestituit intimatului-reclamant prin dispoziția nr. 151/2001 și se vor stabili măsurile reparatorii la care este îndreptățit reclamantul pentru imobilul care face obiectul pricinii, precum și entitatea obligată să le acorde, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SA V.N.C. împotriva deciziei nr. 425 A din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.