ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2008

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.M. împotriva rezoluției nr. 144/P/2007 din 6 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva inspectorului șef Z.L. și a agentului de poliție B.B. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că aceștia se fac vinovați de abuz în serviciu, întrucât procesul-verbal prin care a fost amendat de agentul de poliție pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, a fost anulat prin sentința civilă a Judecătoriei lași, fiind exonerate de plata amenzii contravenționale.

Prin rezoluția din 6 august 2007, dată în dosarul nr. 144/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în baza art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că procesul-verbal de contravenție prin care a fost amendat petiționarul nu a fost anulat pe motiv că fapta nu există, ci motivat de neîndeplinirea procedurii de întocmire a procesului-verbal, astfel că atâta timp cât instanța a constatat că fapta a existat, nu se poate interpreta că această deficiență a organului constatator ar constitui abuz în serviciu. Prin rezoluția din 18 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 873/ll/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că din actele dosarului nu rezultă exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție reclamați prin neefectuarea unui act ori prin efectuarea sa defectuoasă, de natură a produce vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Pentru aceste considerente, instanța de fond a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, constatând că soluția pronunțată este temeinică și legală. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina intimaților, care și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului. Criticile petiționarului referitoare la exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție nu sunt întemeiate, întrucât prin hotărârea instanței nu s-a anulat procesul- verbal de contravenție, pe considerentul că petiționarul nu a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, ci motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile de formă necesare pentru întocmirea actului de constatare a contravenției.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.M. împotriva sentinței penale nr. 17 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.