ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2008

HOTĂRÂRE
10.04.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel lași, secția

penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.M. împotriva

rezoluției nr. 144/P/2007 din 6 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel lași.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași,

petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva inspectorului șef Z.L.

și a agentului de poliție B.B. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că aceștia se fac vinovați de abuz în

serviciu, întrucât procesul-verbal prin care a fost amendat de agentul de

poliție pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991,

a fost anulat prin sentința civilă a Judecătoriei lași, fiind exonerate de

plata amenzii contravenționale.

Prin rezoluția din 6 august 2007, dată în dosarul nr. 144/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în baza art. 228 alin. (1) și art.

10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că

procesul-verbal de contravenție prin care a fost amendat petiționarul nu a fost

anulat pe motiv că fapta nu există, ci motivat de neîndeplinirea procedurii de

întocmire a procesului-verbal, astfel că atâta timp cât instanța a constatat că

fapta a existat, nu se poate interpreta că această deficiență a organului

constatator ar constitui abuz în serviciu.

Prin rezoluția din 18 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 873/ll/2/2007

a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele

rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că din actele

dosarului nu rezultă exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către

lucrătorii de poliție reclamați prin neefectuarea unui act ori prin efectuarea sa

defectuoasă, de natură a produce vătămarea intereselor legale ale unei

persoane.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a menținut rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, constatând că soluția pronunțată este temeinică

și legală.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca

nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în

cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în

sarcina intimaților, care și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de

serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Criticile petiționarului referitoare la exercitarea abuzivă a

atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție nu sunt întemeiate,

întrucât prin hotărârea instanței nu s-a anulat procesul-

verbal de contravenție, pe considerentul că

petiționarul nu a încălcat

dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991,

ci motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile de formă necesare

pentru întocmirea actului de constatare a contravenției.

În raport de considerentele expuse, se

constată că sentința

instanței de fond este temeinică și

legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

ÎN

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.M. împotriva

sentinței penale nr. 17 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1065/2008
onara a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 777/ll/2/2007 din 9 iulie 2007. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționara a fo
ÎCCJ 2008-12-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar
ÎCCJ 2008-09-03
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P.
ÎCCJ 2009-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2009
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 135 din 11 noiembrie 2008 Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul P.V.F. împ
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2008
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.57 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva r
Sursă