ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P., împotriva rezoluției din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, dată în dosar nr. 171/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C. l. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., rezoluție ce a fost menținută, fiind obligat petentul să achite statului suma de 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată de petentul B.P.

s-a solicitat instanței desființarea rezoluției din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, dată în dosar nr. 171/P/2007, deoarece a considerat că intimatul C.I. comisarul șef de Poliție care a instrumentat cauza în dosarul nr. 9536/P/2006, dosar ce a fost finalizat cu rezoluția procurorului din 21 noiembrie 2007, prin care s- a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe intimații N.G., A.C. și P.L., a tergiversat soluționarea cauzei.

Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că plângerea formulată de petent împotriva acelor intimați purtă data de 18 octombrie 2006, iar Referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulat de către Poliția municipiului lași, secția 2 poliție, întocmit de către comisarul șef C.I., purta data de 17 mai 2007, iar plângerea petentului fiind datată 9 noiembrie 2006, astfel că s-a considerat că, cauza nu a fost tergiversată, procedurile desfășurate de intimat, în calitate de organ de cercetare penală, durând aproximativ 5 luni. Petentul a fost citat în cauza respectivă așa cum rezultă din citațiile aflate în dosarul menționat. S-a mai constatat că rezoluția respectivă, în mod teoretic este supusă acelorași căi de atac prevăzute de art. 278 și 278 1 C. proc.

pen. , în care se vor evalua actele procedurale și procesuale efectuate de intimat în calitate de organ de cercetare penală, în etapa actelor premergătoare, în acea cauză. Cu privire la săvârșirea de către intimat a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., s-a constatat că nu există acte materiale circumscrise acestei infracțiuni care să fi fost comise de intimat în instrumentarea dosarului nr. 9536/P/2006. Fată de aceste considerente, s-a constatat că rezoluțiile pronunțate și atașate în prezenta plângere sunt legale și temeinice .astfel că plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul B.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea inițială.

La termenul de astăzi 03 septembrie 2008, recurentul petiționar a depus un înscris și a solicitat admiterea recursului casarea sentinței recurate și pronunțarea unei hotărâri legale. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor preceda. Astfel, instanța de fond a constatat în mod corect că în cauză nu există acte materiale circumscrise infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., care să fi fost comise de intimatul comisarul șef C.I., în instrumentarea dosarului nr. 9536/P/2006.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității organului de cercetare penală, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunii reclamată. Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală de către organul de poliție, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei, astfel cum se prevede strict și limitativ în dispozițiile art. 278 și 278 1 C. proc.

pen. În speță, recurentul a avut calitatea de petiționar în dosarul nr. 9536/P/2006, dosar ce a fost finalizat cu rezoluția procurorului din 21 noiembrie 2007, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe intimații N.G., A.C. și P.L., în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanței de judecată. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P. , împotriva sentinței penale nr. 49 din 07 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 septembrie 2008.