ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 07

aprilie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel lași, secția

penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P.,

împotriva rezoluției din 5 noiembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași, dată în dosar nr. 171/P/2007,

prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi

penale față de comisarul șef C.

l. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen.,

rezoluție ce a fost

menținută, fiind obligat petentul să achite statului

suma de 50 Ron cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin

plângerea formulată de petentul B.P. s-a solicitat

instanței

desființarea rezoluției din

5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași, dată în

dosar nr. 171/P/2007, deoarece a

considerat

că intimatul C.I. comisarul șef de Poliție care a

instrumentat cauza în

dosarul nr. 9536/P/2006, dosar ce a fost finalizat cu rezoluția procurorului

din 21 noiembrie 2007, prin care s-

a

confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza

privind

pe intimații N.G., A.C. și P.L., a tergiversat soluționarea cauzei.

Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că plângerea formulată de

petent împotriva acelor intimați purtă data de 18 octombrie 2006, iar Referatul

cu propunerea de neîncepere a

urmăririi

penale formulat de către Poliția municipiului lași, secția 2

poliție,

întocmit de către comisarul șef C.I., purta data de

17 mai 2007, iar plângerea petentului fiind datată 9 noiembrie 2006,

astfel că s-a considerat că, cauza nu a fost

tergiversată, procedurile

desfășurate de intimat, în calitate de organ

de cercetare penală, durând aproximativ 5 luni. Petentul a fost citat în cauza

respectivă

așa cum rezultă din citațiile

aflate în dosarul menționat.

S-a mai constatat că rezoluția respectivă,

în mod teoretic este

supusă

acelorași căi de atac prevăzute de art. 278 și 278

1

C. proc. pen.

, în care se vor evalua actele procedurale și procesuale efectuate de

intimat în calitate de organ de cercetare

penală,

în etapa actelor premergătoare, în acea cauză.

Cu privire la săvârșirea de către intimat a infracțiunii prevăzută de art.

246 C. pen., s-a constatat că nu există acte materiale

circumscrise acestei infracțiuni care să fi fost comise de intimat în

instrumentarea

dosarului nr. 9536/P/2006.

Fată de aceste considerente, s-a constatat că rezoluțiile

pronunțate și atașate în prezenta plângere sunt

legale și temeinice

.astfel că

plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal a formulat recurs petentul B.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie,

reiterând criticile din plângerea inițială.

La termenul de astăzi 03 septembrie 2008,

recurentul petiționar

a depus

un înscris și a solicitat admiterea recursului casarea sentinței

recurate și pronunțarea unei hotărâri legale.

Examinând recursul declarat de petent sub

toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce vor preceda.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod corect că în cauză

nu există acte materiale circumscrise infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.,

care

să fi fost comise de intimatul comisarul șef C.I.,

în instrumentarea dosarului

nr. 9536/P/2006.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce

constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie

precizat că nu orice

încălcare a

dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității

organului

de cercetare penală, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se

dovedește reaua - credință cu care

acționează

acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul

în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a

infracțiunii reclamată.

Eventualele încălcări ale dispozițiilor

procedurale cu ocazia

efectuării actelor de cercetare

penală de către organul de poliție, pot

fi

criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței

de judecată sesizată cu soluționarea cauzei,

astfel cum se prevede

strict și

limitativ în dispozițiile art. 278 și 278

1

C. proc. pen.

În speță, recurentul a avut calitatea de

petiționar în dosarul nr.

9536/P/2006,

dosar ce a fost finalizat cu rezoluția procurorului din 21 noiembrie 2007, prin

care s-a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale în cauza privind pe intimații N.G.,

A.C. și P.L., în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate,

astfel încât își putea valorifica

susținerile în fața

instanței de judecată.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția

pronunțată în cauză este legală și temeinică,

văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul,

ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P.

,

împotriva

sentinței penale nr. 49 din 07 aprilie 2008 a Curții de

Apel lași, secția

penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei

de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03

septembrie 2008.