Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2007
casat

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2007

HOTĂRÂRE
29.05.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC M.C. SA a chemat în judecată pe pârâții S.N.I.F. SA, I.N., V.T., C.R., V.P. și S.B. solicitând instanței să se dispună anularea hotărârii Comisiei de Licitație și anularea integrală a licitației pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalații autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aspersiune cu tambur și furtun tip I.A.T.F.; obligarea membrilor comisiei de licitație în solidar cu pârâta, la plata de daune produse reclamantei, precum și suspendarea imediată a efectelor hotărârii comisiei de licitație și a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică.

Prin sentința nr. 2879 din 17 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea și a anulat licitația pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalații autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aspersiune cu tambur și fluture tip I.A.T.F. și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Instanța a reținut că atribuirea contractului de achiziții către SC S.G.I.E. SRL a fost nelegală deoarece această societate nu avea în obiectul de activitate Codul CAEN 2932, ci 2922 (Fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat), iar capătul de cerere privind plata daunelor este neîntemeiat deoarece participarea la licitație nu echivalează cu câștigarea acesteia, neproducându-se nici un prejudiciu.

Pârâta S.N.I.F. SA București a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, susținând că în mod greșit a reținut instanța că SC I.G.I.E. SRL nu avea prevăzut în obiectul său de activitate fabricarea altor mașini și utilaje agricole și forestiere, deoarece aceasta a prezentat o autorizație din partea firmei SC Z.C. SRL care producea aceste instalații ce constituiau obiectul licitației. Apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care a reținut că oferta reclamantei SC M.C. SA Piatra Neamț a fost respinsă deoarece nu a prezentat certificate de plată a taxelor și impozitelor către primărie și către A.O.F.M.

iar firma câștigătoare a licitației nu avea în obiectul său de activitate fabricarea altor mașini și utliaje agricole și forestiere. Pârâta S.N.I.F. SA București a declarat recurs împotriva deciziei nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3, 9 C. proc. civ. În susținerea recursului, pârâta arată că în materia achizițiilor publice, soluționarea litigiilor revine, după parcurgerea căii administrative, instanțelor de contencios administrativ, că potrivit O.U.G. nr. 60/2001 (privind achizițiile publice) aprobată prin Legea nr. 212/2002, actele sau deciziile nelegale care determină încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență pot fi atacate pe cale administrativă sau în justiție, iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante.

Recursul este fondat, motivat de faptul că obiectul litigiului nu este de natură comercială, anularea licitației pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalații autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aserțiune cu tambur și furtun tip I.A.T.F.” fiind de competența secției de contencios administrativ. Potrivit art. 80 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 60/2001 aprobată prin Legea nr. 212/2002, acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante. În atare situație, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze s-a făcut cu încălcarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Urmare considerentelor expuse, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se dispună casarea atât a sentinței, cât și a deciziei, iar cauza va fi trimisă spre soluționare în fond la instanța competentă material conform dispozițiilor arătate, respectiv la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.N.I.F. SA București împotriva deciziei nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia și sentința nr. 2879 din 17 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza la Tribunalul București, secția contencios administrativ, pentru competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-15
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2009
ținute având în vedere că pârâta nu a formulat cerere reconvențională. De asemenea, au fost respinse cu aceeași motivare, daunele produse pârâtei pentru luna noiembrie 2006. De asemenea, au fost respinse capetele de cerere privind plata sum
ÎCCJ 2010-05-21
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2010
-și îndeplini aceste obligații, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii a fost de asemenea apreciat ca nefondat. Critica vizând daunele interese solicitate, a fost apreciată ca nefondată întrucât reclamanta apelantă a solicitat cu titl
ÎCCJ 2007-02-09
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 630/2007
râta să-i plătească acesteia suma de 1.500 Euro cu titlu de daune, în echivalent în lei, la data plății și cheltuielile de judecată suportate de reclamanta la fond respectiv 29.299.000 lei vechi. Curtea a respins capătul de cerere privind a
ÎCCJ 2008-06-12
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2112/2008
i și cererea de chemare în garanție a pârâtei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că lucrările efectuate a căror contravaloare a fost solicitată nu fac obiectul contractului semnat de părți și nici al comenzii emi
ÎCCJ 2008-03-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1156/2008
, potrivit contractului, datora garanție, dar numai în cadrul termenului stabilit pentru lucrarea efectuată, termen care în cauză a fost depășit. Împotriva deciziei comerciale nr. 249 din 16 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă