ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3369/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata la Curtea de Apel Constanța sub nr. 569/CA/2005 reclamanta U.E.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.T., a solicitat Instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea parțială a rezultatului final al concursului pentru ocuparea posturilor de director al D.T.J.; - constatarea că este câștigătorul concursului conform rezultatului inițial; - anularea Ordinului de numire nr. 1475 din 30 august 2005 a lui T.C.D. în funcția de director al D.J.T. Constanța; - obligarea A.N.T. la emiterea ordinului de numire a reclamantei in funcția de director al D.T.J. Constanta. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a participat la concursul organizat de pârâta pentru ocuparea postului de director al D.T.C.

obținând nota cea mai mare, 8,40. În urma contestației formulate de candidatul care a obținut media 6,66 comisia de soluționare a contestațiilor a modificat nota acordată acestuia la proba orală, acesta obținând în final nota 8,77. În opinia reclamantei, modalitatea în care a fost soluționată contestația și rezultatele ulterioare sunt vădit ilegale întrucât în regulamentul de concurs nu se prevăd dispoziții în legătură cu modalitatea de soluționare a contestațiilor la proba orală. În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 13, 14 si 20 din H.G. nr. 1209/2003 si art. 9 din H.G. nr. 411/2004.

Prin sentința civila nr. 156/ CA din 20 februarie 2006 Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, apreciind că funcția de director nu este o funcție publică și astfel, actele contestate sunt sub incidența dispozițiilor art. 281 C. muncii, neputând fi deci atacate pe calea contenciosului administrativ. Prin Decizia nr. 2957 din 19 septembrie 2006 pronunțată in Dosarul nr. 4231/1/2006, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul formulat de pârâtă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competenta soluționare la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, reținând ca nu sunt aplicabile în speță dispozițiile C. muncii întrucât între părți nu sunt raporturi de muncă, A.N.T.

fiind organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică proprie. După casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța. Prevăzută de Legea 554/2004, imputându-se pârâtei că a admis în mod nelegal o asemenea contestație, declarând câștigător un alt candidat decât reclamanta. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele de recurs invocate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată legalitatea încheierii atacate, excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâta A.N.

T. fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața Instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de art. 146 lit. d) din Constituție, sesizarea Instanței de contencios constituțional, în vederea declanșării controlului, poate fi făcută cu condiția, ca soluționarea cauzei să aibă legătură cu legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță criticată ca neconstituțională.

După cum se observă din conținutul cererii de chemare în judecată, cu soluționarea căreia a fost învestită Instanța, reclamanta a contestat modul de desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de director al D.J.T., sub aspectul soluționării contestațiilor și a solicitat anularea actului de numire în funcție a contracandidatului său, temeiul de drept invocat fiind reglementările speciale în domeniu și anume H.G. 1209/2003 și H.G. nr. 411/2004, precum și dispozițiile procedurale ale legii cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A.N.T. a invocat în apărare faptul că temeiul juridic al desfășurării concursului menționat și, deci implicit al acțiunii reclamantei îl constituie anexa 12 H.G.

281/1003 cu modificările ulterioare, ca act normativ special. La termenul de judecată din 05 iulie 2007 pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind ca sunt în contradicție cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 2 alin (1), art. 16 alin. (1) si alin. (2), art. 20 alin. (1) și art. 21 din Constituția României si pct. 1 al art. 6 din C.E.D.O. În motivare, pârâta a arătat că deși proba orală și susținerea proiectului managerial prezintă 50% din nota finala, printr-o interpretare proprie a dispozițiilor legale incidente, Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 1209/2003 sau H.G. nr. 281/1993) reclamanta susține că împotriva acestora nu ar exista nici o posibilitate de contestare, în acest mod fiind încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare.

În opinia pârâtei art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravine principiului liberului acces la justiție (art. 21 din Constituție) atât prin prisma prevederilor sale cât si prin prisma largii interpretări la care este supus. Reclamanta, a solicitat respingerea excepției invocată de pârâtă ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu cauza. Prin încheierea din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că dispozițiile legale invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, obiectul acesteia îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, autoarea excepției necriticând dreptul reclamantei de a se adresa Instanței de contencios administrativ pentru a invoca neconstituționalitatea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și alin. (2) nu îi profită pârâtei astfel că nu are interes în invocarea acesteia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A.N.T. criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că excepția invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, având în vedere că ele constituie temeiul de drept al acțiunii reclamantei.

Se arată că motivul principal al contestației îl reprezintă inadmisibilitatea contestării unei probe orale din cadrul unui examen, contestare care reprezintă procedura prealabilă Completează, în ceea ce privește procedura de contestare în fața Instanței cu dispozițiile comune ale Legii 554/2004. În această situație, este evident că în speță, temeiul de drept în raport de care Instanța trebuie să soluționeze fondul cauzei îl constituie normele juridice speciale, care au stat la baza organizării și desfășurării concursului contestat, astfel cum au fost indicate atât de reclamantă, cât și de autoritatea pârâtă, dispozițiile legii 554/2004 fiind incidente doar sub aspect procedural.

Cum, în cauză, pârâta nu a invocat, față de acțiunea reclamantei, neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile generale de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, acest text de lege nefiind legat de soluționarea fondului pricinii, față de aplicabilitatea prevederilor legale speciale menționate mai sus, în mod corect Instanța de Fond a apreciat că excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 este inadmisibilă. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea 554/2004, Înalta Curte constată că aceste dispoziții se referă la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de către persoana interesată în anularea unui act administrativ pe cale judecătorească.

În cauză, pârâta nu poate avea calitatea de persoană vătămată într-un drept sau interes legitim cum impun dispozițiile art. 7 alin. ( 1) din legea nr. 554/2004, reclamanta fiind cea care pretinde că se află într-o atare situație. În mod forțat, pârâta leagă incidența acestui text de lege, de procedura specială de contestare pe cale administrativă a rezultatelor concursului, prevăzută de H.G. 281/1993, motivând neconstituționalitatea acestuia în raport de interpretarea dată de către reclamantă a dispozițiilor din Regulamentul de organizare a concursului, în sensul că nu se pot contesta rezultatele obținute la proba orală, aspect ce ține de cercetarea pe fond a cauzei.

În contextul de fapt și de drept al speței, este evident că dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot completa procedura specială, reglementată de norme exprese a contestării concursului organizat în baza actelor normative menționate, iar prin acțiune nu s-a invocat nici un aspect legat de îndeplinirea sau neîndeplinirea procedurii prealabile, pentru ca Instanța să se pronunțe asupra acestuia. În concluzie, în mod corect, Instanța de Fond a apreciat că nici excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea 554/2004 nu este admisibilă, aceste dispoziții neavând incidență nici măcar pe plan procedural în această speță, cu atât mai puțin în planul judecării și soluționării fondului cauzei.

Pentru considerentele mai sus arătate, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâtă este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând dispozițiile încheierii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N. T. București, împotriva încheierii din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iulie 2007.