ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3369/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3369/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrata la Curtea de Apel Constanța sub nr.

569/CA/2005 reclamanta U.E.V., în

contradictoriu cu pârâta A.N.T., a

solicitat Instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună:

- anularea parțială a rezultatului final al concursului pentru

ocuparea posturilor de

director al D.T.J.;

- constatarea că este

câștigătorul concursului conform rezultatului inițial;

-

anularea Ordinului de numire nr. 1475 din 30 august 2005 a lui

T.C.D. în funcția de director al D.J.T.

Constanța;

- obligarea

A.N.T. la emiterea ordinului de numire a

reclamantei

in funcția de director al D.T.J. Constanta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a participat la concursul

organizat de pârâta pentru ocuparea postului de director

al D.T.C. obținând nota cea mai

mare, 8,40.

În urma

contestației formulate de candidatul care a obținut

media 6,66 comisia de soluționare a contestațiilor a modificat nota

acordată acestuia la proba orală, acesta obținând

în final nota 8,77. În opinia reclamantei, modalitatea în care a fost

soluționată

contestația și

rezultatele ulterioare sunt vădit ilegale întrucât în

regulamentul de concurs nu se prevăd dispoziții în

legătură cu modalitatea de soluționare a contestațiilor la proba orală.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 8 din Legea

nr.

554/2004, art. 13, 14 si 20 din H.G. nr. 1209/2003 si art. 9 din H.G.

nr.

411/2004.

Prin

sentința civila nr. 156/ CA din 20 februarie 2006 Curtea de Apel a

admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, apreciind că

funcția de director nu este o funcție publică și astfel, actele

contestate sunt sub incidența dispozițiilor art. 281 C. muncii, neputând fi deci atacate pe calea contenciosului administrativ.

Prin Decizia

nr. 2957 din 19 septembrie 2006 pronunțată in Dosarul nr. 4231/1/2006, Înalta

Curte de Casație si Justiție a admis recursul

formulat de pârâtă, a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre competenta soluționare la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, reținând ca nu sunt aplicabile

în speță

dispozițiile

C. muncii întrucât între părți nu sunt raporturi de

muncă, A.N.T. fiind organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică proprie.

După casare,

cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța.

Prevăzută de Legea 554/2004, imputându-se pârâtei că a admis în mod

nelegal o asemenea contestație, declarând câștigător un alt

candidat decât reclamanta.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație

si Justiție, analizând motivele de

recurs

invocate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză,

constată

legalitatea încheierii atacate, excepția de

neconstituționalitate

ridicată de pârâta A.N.

T. fiind

inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

În

conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 republicată, cu

modificările și completările ulterioare,

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de

neconstituționalitate ridicate în fața Instanțelor

judecătorești sau de

arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau

dintr-o ordonanță în

vigoare, care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin

urmare, în cadrul controlului constituționalității legilor,

prevăzut de art. 146

lit. d) din Constituție, sesizarea Instanței de

contencios constituțional, în

vederea declanșării controlului, poate

fi făcută cu condiția, ca soluționarea cauzei să aibă legătură cu legea

sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță criticată ca neconstituțională.

După cum se observă din conținutul cererii de chemare în judecată, cu

soluționarea căreia a fost învestită Instanța, reclamanta a contestat modul de

desfășurare a concursului pentru ocuparea

postului de director al D.J.T., sub

aspectul soluționării contestațiilor și a

solicitat anularea actului de

numire în funcție a contracandidatului

său, temeiul de drept

invocat fiind

reglementările speciale în domeniu și anume H.G. 1209/2003 și H.G. nr.

411/2004, precum și dispozițiile procedurale

ale

legii cadru în materia

contenciosului administrativ, Legea nr.

554/2004.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar pârâta A.N.T. a invocat în apărare faptul că

temeiul

juridic al desfășurării concursului

menționat și, deci implicit al acțiunii reclamantei îl constituie anexa 12 H.G.

281/1003 cu

modificările ulterioare,

ca act normativ special.

La termenul de judecată din 05 iulie 2007 pârâta a invocat

excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, apreciind ca sunt în contradicție cu prevederile art. 4 alin.

(2), art. 2 alin (1), art. 16 alin. (1) si alin. (2), art. 20 alin. (1) și art.

21 din Constituția României si pct. 1 al art. 6 din C.E.D.O.

În motivare, pârâta a arătat că deși proba orală și susținerea

proiectului managerial

prezintă 50% din nota finala, printr-o

interpretare proprie a dispozițiilor legale incidente, Legea

nr. 554/2004, H.G. nr. 1209/2003 sau H.G. nr.

281/1993) reclamanta susține că împotriva acestora nu ar exista nici o

posibilitate de

contestare, în acest

mod fiind încălcate dispozițiile constituționale

privind dreptul la

apărare.

În opinia pârâtei

art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004

contravine principiului liberului acces la justiție

(art. 21 din Constituție) atât prin prisma prevederilor sale cât si prin

prisma largii interpretări la care este supus.

Reclamanta, a

solicitat respingerea excepției invocată de

pârâtă

ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu cauza.

Prin

încheierea din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de

neconstituționalitate

invocată

de pârâtă.

Pentru

a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că dispozițiile

legale invocate nu au legătură cu

soluționarea cauzei, obiectul

acesteia îl

constituie anularea unui act administrativ emis de o

autoritate publică centrală, autoarea excepției

necriticând dreptul

reclamantei de a

se adresa Instanței de contencios administrativ pentru a invoca

neconstituționalitatea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și alin. (2) nu

îi profită pârâtei astfel că nu are interes în

invocarea acesteia.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs pârâta A.N.T. criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că excepția

invocată îndeplinește

condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992,

având în vedere că ele constituie temeiul de

drept al acțiunii

reclamantei. Se arată că motivul principal al

contestației îl

reprezintă

inadmisibilitatea contestării unei probe orale din cadrul

unui examen,

contestare care reprezintă procedura prealabilă

Completează, în ceea ce privește procedura de contestare în fața

Instanței cu

dispozițiile comune ale Legii 554/2004.

În această

situație, este evident că în speță, temeiul de drept

în raport de care Instanța trebuie să soluționeze fondul cauzei îl

constituie normele juridice speciale, care au stat la baza organizării

și desfășurării concursului contestat, astfel cum

au fost indicate atât

de reclamantă, cât și de autoritatea pârâtă,

dispozițiile legii

554/2004 fiind incidente

doar sub aspect procedural.

Cum, în

cauză, pârâta nu a invocat, față de acțiunea

reclamantei,

neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile generale de

admisibilitate a

acțiunii în contencios administrativ, astfel cum

sunt prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, acest text de

lege

nefiind legat de soluționarea fondului pricinii, față de

aplicabilitatea prevederilor legale speciale

menționate mai sus, în

mod corect Instanța de Fond a apreciat că

excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 este

inadmisibilă.

Referitor la excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea

554/2004, Înalta Curte constată că

aceste

dispoziții se referă la obligativitatea parcurgerii procedurii

prealabile

de către persoana interesată în anularea unui act administrativ pe cale

judecătorească.

În cauză, pârâta nu poate avea calitatea de persoană vătămată

într-un drept sau

interes legitim cum impun dispozițiile art. 7 alin. (

1) din legea nr. 554/2004,

reclamanta fiind cea care pretinde că se află

într-o atare situație. În mod forțat, pârâta leagă

incidența acestui text de lege, de procedura specială de contestare pe cale

administrativă a rezultatelor concursului, prevăzută de H.G.

281/1993, motivând neconstituționalitatea

acestuia în raport de

interpretarea dată de către reclamantă a

dispozițiilor din

Regulamentul de

organizare a concursului, în sensul că nu se pot

contesta rezultatele

obținute la proba orală, aspect ce ține de cercetarea pe fond a cauzei.

În

contextul de fapt și de drept al speței, este evident că

dispozițiile art. 7 alin. (1)

și alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot completa procedura specială,

reglementată de norme exprese a contestării

concursului organizat în baza actelor normative

menționate, iar

prin acțiune nu s-a invocat

nici un aspect legat de îndeplinirea sau

neîndeplinirea procedurii

prealabile, pentru ca Instanța să se pronunțe asupra acestuia.

În concluzie,

în mod corect, Instanța de Fond a apreciat că

nici

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și alin. (2)

din Legea 554/2004 nu este admisibilă, aceste

dispoziții neavând

incidență nici măcar pe plan procedural în această

speță, cu atât

mai puțin în planul judecării

și soluționării fondului cauzei.

Pentru

considerentele mai sus arătate, se constată că cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate ridicată de pârâtă este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru

care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge

recursul ca nefondat, menținând

dispozițiile încheierii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.

T. București, împotriva încheierii din 5 iulie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 iulie 2007.