ÎCCJ, decizie (scj.ro #85082)

Concurs de ocupare a funcției de director al unui organ de specialitate al administrației publice centrale. Acțiune având ca obiect anularea rezultatului concursului. Instanță competentă. Codul de procedură civilă, art . 3 pct.1 Cererea având ca obiect anularea parțială a rezultatelor unui concurs de ocupare a unei funcții publice și obligarea autorității de a emite ordinul de numire în funcție, se circumscrie acțiunii în anulare a unui act vătămător emis de o autoritate publică, promovată în temeiul art.1 din Legea nr . 554/2004 iar nu acțiunii pentru soluționarea unui conflict de muncă, promovată în temeiul art . 281-291 din Codul Muncii . În aceste condiții, instanța competentă material este instanța de contencios administrativ și nu instanța civilă, secția conflicte de muncă.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr . 2957 din 19 septembrie 2006 Prin sentința civilă nr.156/CA din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța cauza privind pe reclamanta UEV și pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret, având ca obiect: -anularea parțială a rezultatului „final” al concursului organizat pentru ocuparea posturilor de director al Direcției de Tineret Județene Constanța, dat în urma soluționării contestației formulată de către TCD - pe cale de consecință, constatarea că reclamanta este câștigătoarea concursului conform rezultatului inițial, -anularea ordinului de numire nr.1475/30 august 2005 a altei persoane în funcția de director al Direcției Județene de Tineret Constanța și -obligarea pârâtei la emiterea ordinului de numire a reclamantei în această funcție, cu cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu dispozițiile art.281 din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art.5 pct.2 din Legea nr.554/2004 și cu împrejurarea că în cauza de față raporturile de drept material deduse judecății nu sunt de funcție publică, pentru a atrage incidența normelor de contencios administrativ, ci fiind vorba despre încheierea unui contract de muncă sunt supuse jurisdicției muncii. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret. Recurenta –pârâtă a susținut, în esență, că în mod greșit a hotărât curtea de apel declinarea cauzei la tribunal pe considerentul că în speță ne aflăm în fața unui conflict de muncă, întrucât, potrivit art.281 din Codul muncii, pe calea jurisdicției muncii numai salariații, persoanele care au încheiat un contract de muncă cu angajatorul, pot solicita soluționarea litigiilor apărute.

În cazul de față, însă, între părți nu există nici un raport de muncă, reclamanta nefiind niciodată angajata pârâtei, având cel mult o vocație de a deveni salariată, urmare a participării la concursul organizat de către recurentă, pe care însă nu l-a câștigat. Recursul este fondat. După cum chiar reclamanta–intimată a indicat, obiectul principal al acțiunii de față îl constituie cererea de anulare a unui ordin emis de către recurenta-pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unui alt ordin de numire a reclamantei în funcția de director al Direcției pentru Tineret județene Constanța, urmare a organizării unui concurs, pe care însă reclamanta nu l-a promovat. În aceste condiții este evident că nu sunt incidente prevederile art.281 și 282 din Codul muncii, care fac trimitere la soluționarea conflictelor de muncă, în care, calitate procesuală o au salariații, ceea ce nu poate fi cazul reclamantei, care nu a avut nici un raport de muncă cu recurenta-pârâtă.

În plus, Autoritatea Națională de Tineret, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, astfel după cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr.411 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.275 din 30 martie 2004, de organizare și funcționare a acestei autorități, ulterior abrogată prin H.G. nr.384/2005. Potrivit art.9 din H.G. nr.384/2005, încadrarea și salarizarea personalului din aparatul propriu al Autorității Naționale pentru Tineret se fac potrivit prevederilor aplicabile personalului din administrația publică centrală.

În raport de cele mai sus arătate Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în cauză reclamanta-intimată, contestă și solicită anularea unui act vătămător emis de o autoritate a administrației publice centrale, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă și nu a celei de soluționare a conflictelor de muncă. Față de cele arătate, recursul a fost admis, sentința atacată casată, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța, care s-a dezinvestit în mod nefondat .