ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 19/F/C din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanți, respectiv de intervenientul în interes propriu, după cu urmează: 1. P.B.Ș. și P.M., în contradictoriu cu pârâții I.G.P.R. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 și prima de vacanță pentru anii 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflație; 2. C.M., C.M., R.I., R.A., B.L.F. și G.D., în contradictoriu cu pârâții I.N.E.P.

și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 și prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație; a fost respins capătul de cerere formulat de aceiași reclamanți cu privire la prima de vacanță pentru anul 2007; 3. O.I., M.G.D., T.D.D., U.G. și C.V.A., în contradictoriu cu pârâții O.R.I. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți, respectiv către intervenient, a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 și prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație; a fost respins capătul de cerere formulat de acești reclamanți și de intervenient cu privire la prima de vacanță pentru anul 2007; 4. M.S.G.

și T.C.P., în contradictoriu cu pârâții O.R.I. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a sumelor reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006; a fost respins capătul de cerere formulat de acești reclamanți cu privire la sporul de fidelitate și prima de vacanță pentru anii 2005 și 2007. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins capătul de cerere formulat de reclamanți și intervenient referitor la restituirea sumelor de bani reprezentând C.A.S. și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F., respingându-se acțiunea reclamanților și cererea intervenientului față de această autoritate, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți, cererile de chemare în garanție a M.E.F., precum și excepția necompetenței materiale. Pe fondul cauzei, cu privire la cererile admise, instanța de judecată a reținut, în esență, că exercițiul drepturilor solicitate a fost suspendat pentru anul 2005, în ce privește sporul de fidelitate, respectiv pentru anii 2004 - 2006, în ce privește prima de vacanță, însă măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale suspendate și, cum aceasta a încetat, drepturile respective au devenit în prezent actuale, cuvenindu-se reclamanților și intervenientului în interes propriu în temeiul art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la aspectul acordării drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anul 2007, a declarat recurs pârâtul I.G.P.R., arătând că aplicarea prevederilor legale referitoare la primele de concediu a fost suspendată numai pe perioada 2004 - 2006, nu și pe anul 2007; mai mult, arată recurentul, pentru anul 2007 intimații - reclamanți au și beneficiat de dreptul la primă de concediu, ei nefăcând dovada că au solicitat acordarea indemnizației cu acest titlu pe anul 2007 și că cererea le-ar fi fost respinsă. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr exercițiul dreptului la primă de concediu, prevăzut în favoarea intimaților - reclamanți de art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, a fost suspendat succesiv, pentru anii 2004 - 2006, prin următoarele acte normative privind bugetul de stat: Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005. Acest raționament a fost reținut, de altfel, în mod corect și de către instanța de fond, care, în considerentele hotărârii recurate, arată că suspendarea prevederilor legale privind dreptul la primă de concediu a fost dispusă pentru perioada 2004 - 2006, că această măsură nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale suspendate și că, odată încetată această măsură, dreptul respectiv a devenit actual.

Contrar raționamentului susmenționat, reținut de instanța de fond drept temei al admiterii cererii reclamanților privind prima de concediu, instanța de fond, în mod netemeinic, a dispus obligarea pârâților I.G.P.R. și M.I. R.A. la plata către reclamanții P.B.Ș. și P.M. a sumelor reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2007. Cum prevederile legale referitoare la dreptul la primă de concediu nu au fost suspendate și pentru anul 2007, pentru acest an dreptul respectiv li se cuvenea intimaților-reclamanți în temeiul și în condițiile dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. În cauză, însă, intimații-reclamanți nu au făcut dovada că au solicitat autorităților pârâte acordarea dreptului în discuție pe anul 2007 și că acesta nu le-ar fi fost acordat.

Or, potrivit art. 1169 C. civ., „Cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească". Pentru considerentele arătate, constatând că soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește obligarea pârâților I.G. P.R. și M.I.R.A. la plata către reclamanții P.B.Ș. și P.M. a sumelor reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2007, va fi admis recursul și modificată, în parte, sentința atacată, în sensul înlăturării dispoziției susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.G.P. R. împotriva sentinței nr. 19/F/C din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâților I.G.P.R. și M.A.I. (M.I.R.A.) la plata către reclamanții P.B.Ș. și P.M. a primei de vacanță aferentă anului 2007. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.