ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 19/F/C din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea

formulată și precizată de reclamanți, respectiv de intervenientul în interes

propriu, după cu urmează:

contradictoriu cu pârâții

I.G.P.R. și M.I.R.A.,

obligându-i pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a sumelor

reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 și

prima de vacanță pentru anii 2005 - 2007, actualizate cu indicele de

inflație;

contradictoriu cu pârâții I.N.E.P. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă

la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul

2005 și prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006, actualizate cu indicele de

inflație; a fost respins capătul de cerere formulat de aceiași reclamanți cu

privire la prima de vacanță pentru anul 2007;

cu pârâții O.R.I. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la plata către

reclamanți, respectiv către intervenient, a sumelor reprezentând sporul de

fidelitate pe anul 2005 și prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006,

actualizate cu indicele de inflație; a fost respins capătul de cerere formulat

de acești reclamanți și de intervenient cu privire la prima de vacanță pentru

anul 2007;

pârâții O.R.I. și M.I.R.A., obligându-i pe aceștia din urmă la

plata către reclamanți a sumelor reprezentând

prima de vacanță pentru anul

2006; a fost respins capătul de cerere

formulat de acești reclamanți cu privire la sporul de fidelitate și prima de

vacanță pentru anii 2005 și 2007.

Prin aceeași sentință, instanța de judecată a

respins capătul de cerere formulat de reclamanți și intervenient referitor la

restituirea sumelor de bani reprezentând C.A.S. și a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F., respingându-se acțiunea

reclamanților și cererea intervenientului față de această autoritate, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți, cererile de

chemare în garanție a M.E.F., precum și excepția necompetenței materiale.

Pe fondul

cauzei, cu privire la cererile admise, instanța de judecată a reținut, în

esență, că exercițiul drepturilor solicitate a fost suspendat pentru

anul 2005, în ce privește sporul de fidelitate, respectiv pentru anii

2004 - 2006, în ce privește prima de vacanță, însă măsura suspendării nu poate

avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale

suspendate și, cum aceasta a încetat, drepturile respective au devenit în

prezent actuale, cuvenindu-se reclamanților și intervenientului în interes

propriu în temeiul art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la aspectul acordării

drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anul 2007, a declarat

recurs pârâtul I.G.P.R., arătând că aplicarea prevederilor legale referitoare

la primele de concediu a fost suspendată numai pe perioada 2004 - 2006, nu și

pe anul 2007; mai mult, arată recurentul, pentru anul 2007 intimații - reclamanți

au și beneficiat de dreptul la primă de concediu, ei nefăcând dovada că au

solicitat acordarea indemnizației cu acest titlu pe anul 2007 și că cererea

le-ar fi fost respinsă.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și

cu dispozițiile legale

incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Într-adevăr exercițiul dreptului la primă de

concediu, prevăzut în

favoarea intimaților -

reclamanți de art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, a fost suspendat succesiv, pentru anii 2004 -

2006, prin următoarele acte normative privind bugetul de stat: Legea nr.

507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.

Acest raționament a fost reținut, de altfel, în

mod corect și de către instanța de fond, care, în considerentele hotărârii

recurate, arată că

suspendarea prevederilor

legale privind dreptul la primă de concediu a fost

dispusă pentru

perioada 2004 - 2006, că această măsură nu poate avea ca efect decât amânarea

punerii în aplicare a dispozițiilor legale suspendate și că, odată încetată

această măsură, dreptul respectiv a devenit actual.

Contrar raționamentului susmenționat, reținut

de instanța de fond drept temei al admiterii cererii reclamanților privind

prima de concediu, instanța de fond, în mod netemeinic, a dispus obligarea

pârâților I.G.P.R. și M.I.

R.A. la plata

către reclamanții P.B.Ș. și

P.M. a sumelor reprezentând prima de vacanță

aferentă anului 2007.

Cum prevederile

legale referitoare la dreptul la primă de concediu nu

au

fost suspendate și pentru anul 2007, pentru acest an dreptul respectiv li se

cuvenea intimaților-reclamanți în temeiul și în condițiile dispozițiilor legale

în vigoare la acea dată.

În cauză, însă,

intimații-reclamanți nu au făcut dovada că au solicitat

autorităților

pârâte acordarea dreptului în discuție pe anul 2007 și că acesta nu le-ar fi

fost acordat.

Or, potrivit art. 1169 C. civ., „Cel ce face o

propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească".

Pentru

considerentele arătate, constatând că soluția instanței de fond

este greșită, în ceea ce privește

obligarea pârâților I.G.

P.R. și M.I.R.A. la plata către

reclamanții P.B.Ș. și P.M. a sumelor

reprezentând

prima de vacanță aferentă anului 2007, va fi admis recursul și

modificată,

în parte, sentința atacată, în sensul înlăturării dispoziției susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul I.G.P.

R. împotriva sentinței nr. 19/F/C din 6

februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată,

în sensul că înlătură obligarea pârâților I.G.P.R. și M.A.I. (M.I.R.A.) la

plata către reclamanții P.B.Ș. și P.M. a primei de vacanță aferentă anului

2007.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.