ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4092/2007

Asupra recursului de față,

din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin rezoluția nr. 121/P/2006

din 5 februarie 2007 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe procurorul L.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de

dispozițiile art. 246 C. pen., reținându-se, în esență că activitatea

desfășurată de către aceasta, în instrumentarea dosarului 5166/P/2005 în care

figurează ca parte vătămată soția petentului H.D.C., H.A.A. s-a derulat cu

respectarea normelor legale.

Prin ordonanța dată în

dosarul nr. 5166/P/2005 procurorul L. a dispus scoaterea de sub urmărire penală

a învinuitului P.E.I. și aplicarea acestuia a unei sancțiuni administrative (în

cuantum de 3.000.000 lei vechi), în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit.

b

1

), raportat la art. 249

1

C. proc. pen., art. 90 și 91 C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g)

și i) C. pen., prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 228, raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 51 C. pen., față de făptuitorii V.A.C. și

R.E.T.

Pentru a da soluțiile

anterior menționate, procurorul a administrat toate probele necesare stabilirii

situației de fapt, respectiv declarațiile părții vătămate, a martorilor, a

învinuiților, analizând totodată actele întocmite de organele de poliție și

raportul de expertiză medico-legală (privind tulburările de comportament ale

învinuitului P.).

Față de soluția dată de

procurorul L., petentul a formulat plângere, arătând că are calitatea de parte

vătămată a infracțiunii de furt instrumentată de procuror fiind proprietar și

utilizator al autoturismului asupra căruia s-au exercitat actele învinuitului P.

și ale făptuitorilor. A mai arătat petentul că starea de fapt și încadrarea

juridică a faptelor au fost reușit reținute de către procurorul L., solicitând

trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor și indicând faptul

că modul de cercetare a cauzei în care figura ca parte vătămată întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor având ca autor pe procurorul L.

Având în vedere plângerea

petentului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat cercetări

privind aspectele reclamate de petent și prin rezoluția din 5 februarie 2007

dată de procurorul acestui parchet, în dosarul nr. 162/P/2006, în temeiul art. 228

alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de procurorul L.N. constatându-se că acesta

și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu (în instrumentarea dosarului nr.

5166/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași), fapta reclamată de

petent, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., neexistând

deoarece procurorul a evaluat corect probele administrate și a adoptat soluția

cu respectarea legii.

Plângerea formulată

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția din 6 martie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 163/II/2/2007.

Împotriva soluției dată în

dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, nr. 121/P/2006 petentul a

formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., sesizând

Judecătoria Iași, instanță care prin sentința nr. 959 din 30 martie 2007, dosar

nr. 5028/245/2007, și-a declinat competența, în baza art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., coroborat cu art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., în favoarea Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași, secția penală,

prin sentința penală nr. 20 din 24 mai 2007, dosar 229/45/2007, a respins

plângerea petentului, ca nefondată, și a menținut rezoluția nr. 121/ P din 5

februarie 2007.

A fost obligat petentul la

40 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a analizat atât modul de instrumentare a dosarului

5166/P/2005 cât și modul de soluționare a plângerilor petentului și adresate

parchetului.

Sub aspectele indicate

anterior, Curtea a arătat că plângerea petentului în care se referă la

calitatea și coparticiparea procesuală a făptuitorilor din dosarul nr. 5166/P/2005

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, greșita încadrare a faptelor,

respectiv furt calificat și nu tâlhărie vizează ordonanța dată de procurorul L.N.,

petentul arătând că neregularitățile actului procesual emis de procuror pot fi

calificate drept abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiune

prevăzută de art. 246 C. pen. Curtea de Apel Iași a indicat totodată că

aspectele invocate drept critică de către petent și-ar fi găsit examinarea în

condițiile în care ordonanța ar fi fost atacată pe calea plângerii de

procurorul ierarhic potrivit art. 275 – art. 278 C. proc. pen. și ulterior prin

plângere la instanța de judecată.

Pe de altă parte, analizând

conținutul juridic și constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

instanța de fond a arătat că fapta se poate comite numai cu prilejul efectuării

unui act de serviciu la care făptuitorul era îndreptățit să procedeze, urmarea

faptei constând în atingerea adusă relațiilor de serviciu, fiind condiționată

de existența unei vătămări a intereselor unei persoane fizice.

Prima instanță a

concluzionat în sensul că procurorul acuzat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., și-a desfășurat activitatea cu respectarea

dispozițiilor procedurale și că soluția sa poate sau putea face obiectul

plângerii formulate potrivit legii. Procurorul Parchetului de pe lângă curtea

de Apel Iași, dispunând corect neînceperea urmării penale față de procurorul L.N.,

față de inexistența faptei.

Împotriva acestei soluții, a

declarat recurs petentul H.D.C., în termen lega, fără a-l motiva.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Analizând hotărârea

recurată, în temeiul art. 385

14

raportat la art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea de fond a realizat o

analiză exhaustivă atât a situațiilor adiacente, dar care constituie, în fapt

fondul criticilor și plângerii petentului, cât și a rezoluției concret atacate

de către recurentul petent, prima instanță efectuând astfel aprecieri evident

întemeiate cu privire la problemele cu care a fost sesizată, în exercitarea

rolului activ conform art. 287 C. proc. pen.

Din lectura și verificarea

hotărârii de fond rezultă, fără putință de tăgadă, atât activitățile

desfășurate de către intimata L.N. cât și soluția ofertă atât de aceasta în

derularea activității sale de serviciu, aspecte care ar fi putut justifica o

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. pen.

Instanța de fond a arătat în

acest sens, în mod just, ulterior reanalizării rezoluției atacate cât și a

ordonanței procurorului L. (dată în dosarul nr. 5166/P/2005), că intimata a

respectat normele procesuale în activitatea desfășurată, dând soluția din

dosarul nr. 5166/P/2005 exclusiv în baza probelor administrate potrivit legii,

iar împrejurarea că recurentul petent dorea tragerea la răspundere și a altor

persoane în afara celor reținute în dosarul nr. 5166/P/2005 nu poate constitui

o vătămare a intereselor sale care să justifice și să întemeieze o soluție de

neîncepere a urmăririi penale față de procurorul ce a instrumentat cauza pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., petentul-recurent având

posibilitatea și dreptul de a formula plângere împotriva ordonanței dată în

dosarul nr. 5166/P/2005 în modul și termenele prevăzute de legea procesual

penală.

Așadar, concluzionând,

Înalta Curte va reține că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată

plângerea petentului H.D.C., având în vedere că cercetările și actele

premergătoare efectuate față de intimata L.N. nu au oferit elemente din care să

rezulte realizarea conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, sub aspectul laturii obiective și subiective, fapta

neexistând și deci justificându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale pe

acest temei față de intimata L.N.

Pentru considerentele

indicate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, hotărârea de fond

urmând a fi menținută.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la plata sumei de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul H.D.C. împotriva sentinței penale nr. 20 din 24 mai

2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 septembrie 2007.