ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4092/2007

Asupra recursului de față, din actele dosarului rezultă următoarele: Prin rezoluția nr. 121/P/2006 din 5 februarie 2007 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe procurorul L.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., reținându-se, în esență că activitatea desfășurată de către aceasta, în instrumentarea dosarului 5166/P/2005 în care figurează ca parte vătămată soția petentului H.D.C., H.A.A. s-a derulat cu respectarea normelor legale. Prin ordonanța dată în dosarul nr. 5166/P/2005 procurorul L. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.E.I.

și aplicarea acestuia a unei sancțiuni administrative (în cuantum de 3.000.000 lei vechi), în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b 1 ), raportat la art. 249 1 C. proc. pen., art. 90 și 91 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 51 C. pen., față de făptuitorii V.A.C. și R.E.T. Pentru a da soluțiile anterior menționate, procurorul a administrat toate probele necesare stabilirii situației de fapt, respectiv declarațiile părții vătămate, a martorilor, a învinuiților, analizând totodată actele întocmite de organele de poliție și raportul de expertiză medico-legală (privind tulburările de comportament ale învinuitului P.).

Față de soluția dată de procurorul L., petentul a formulat plângere, arătând că are calitatea de parte vătămată a infracțiunii de furt instrumentată de procuror fiind proprietar și utilizator al autoturismului asupra căruia s-au exercitat actele învinuitului P. și ale făptuitorilor. A mai arătat petentul că starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor au fost reușit reținute de către procurorul L., solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor și indicând faptul că modul de cercetare a cauzei în care figura ca parte vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având ca autor pe procurorul L. Având în vedere plângerea petentului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat cercetări privind aspectele reclamate de petent și prin rezoluția din 5 februarie 2007 dată de procurorul acestui parchet, în dosarul nr. 162/P/2006, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul L.N. constatându-se că acesta și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu (în instrumentarea dosarului nr. 5166/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași), fapta reclamată de petent, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., neexistând deoarece procurorul a evaluat corect probele administrate și a adoptat soluția cu respectarea legii. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția din 6 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 163/II/2/2007. Împotriva soluției dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, nr. 121/P/2006 petentul a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., sesizând Judecătoria Iași, instanță care prin sentința nr. 959 din 30 martie 2007, dosar nr. 5028/245/2007, și-a declinat competența, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în favoarea Curții de Apel Iași. Curtea de Apel Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 20 din 24 mai 2007, dosar 229/45/2007, a respins plângerea petentului, ca nefondată, și a menținut rezoluția nr. 121/ P din 5 februarie 2007. A fost obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat atât modul de instrumentare a dosarului 5166/P/2005 cât și modul de soluționare a plângerilor petentului și adresate parchetului.

Sub aspectele indicate anterior, Curtea a arătat că plângerea petentului în care se referă la calitatea și coparticiparea procesuală a făptuitorilor din dosarul nr. 5166/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, greșita încadrare a faptelor, respectiv furt calificat și nu tâlhărie vizează ordonanța dată de procurorul L.N., petentul arătând că neregularitățile actului procesual emis de procuror pot fi calificate drept abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen. Curtea de Apel Iași a indicat totodată că aspectele invocate drept critică de către petent și-ar fi găsit examinarea în condițiile în care ordonanța ar fi fost atacată pe calea plângerii de procurorul ierarhic potrivit art. 275 – art. 278 C. proc.

pen. și ulterior prin plângere la instanța de judecată. Pe de altă parte, analizând conținutul juridic și constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., instanța de fond a arătat că fapta se poate comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care făptuitorul era îndreptățit să procedeze, urmarea faptei constând în atingerea adusă relațiilor de serviciu, fiind condiționată de existența unei vătămări a intereselor unei persoane fizice. Prima instanță a concluzionat în sensul că procurorul acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., și-a desfășurat activitatea cu respectarea dispozițiilor procedurale și că soluția sa poate sau putea face obiectul plângerii formulate potrivit legii.

Procurorul Parchetului de pe lângă curtea de Apel Iași, dispunând corect neînceperea urmării penale față de procurorul L.N., față de inexistența faptei. Împotriva acestei soluții, a declarat recurs petentul H.D.C., în termen lega, fără a-l motiva. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Analizând hotărârea recurată, în temeiul art. 385 14 raportat la art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea de fond a realizat o analiză exhaustivă atât a situațiilor adiacente, dar care constituie, în fapt fondul criticilor și plângerii petentului, cât și a rezoluției concret atacate de către recurentul petent, prima instanță efectuând astfel aprecieri evident întemeiate cu privire la problemele cu care a fost sesizată, în exercitarea rolului activ conform art. 287 C. proc.

pen. Din lectura și verificarea hotărârii de fond rezultă, fără putință de tăgadă, atât activitățile desfășurate de către intimata L.N. cât și soluția ofertă atât de aceasta în derularea activității sale de serviciu, aspecte care ar fi putut justifica o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. pen.

Instanța de fond a arătat în acest sens, în mod just, ulterior reanalizării rezoluției atacate cât și a ordonanței procurorului L. (dată în dosarul nr. 5166/P/2005), că intimata a respectat normele procesuale în activitatea desfășurată, dând soluția din dosarul nr. 5166/P/2005 exclusiv în baza probelor administrate potrivit legii, iar împrejurarea că recurentul petent dorea tragerea la răspundere și a altor persoane în afara celor reținute în dosarul nr. 5166/P/2005 nu poate constitui o vătămare a intereselor sale care să justifice și să întemeieze o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul ce a instrumentat cauza pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., petentul-recurent având posibilitatea și dreptul de a formula plângere împotriva ordonanței dată în dosarul nr. 5166/P/2005 în modul și termenele prevăzute de legea procesual penală.

Așadar, concluzionând, Înalta Curte va reține că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată plângerea petentului H.D.C., având în vedere că cercetările și actele premergătoare efectuate față de intimata L.N. nu au oferit elemente din care să rezulte realizarea conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sub aspectul laturii obiective și subiective, fapta neexistând și deci justificându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale pe acest temei față de intimata L.N. Pentru considerentele indicate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, hotărârea de fond urmând a fi menținută.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.D.C. împotriva sentinței penale nr. 20 din 24 mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2007.