ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1966/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 decembrie 2006, reclamanta SC S.I.C. SRL Pârscov, județul Buzău, a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., suspendarea

executării deciziei nr. 347 din 11 octombrie 2006 de revocare a autorizației de

antrepozit fiscal din 21 iunie 2004 emisă reclamantei pentru activitatea de

producție produse din tutun, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii în anularea actului administrativ menționat.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că decizia în discuție este nelegală și netemeinică, iar

executarea acesteia i-ar provoca pagube însemnate, pe de o parte pentru că, la

acea dată, se afla în faza de majorare de capital iar, pe de altă parte, în

Vama Constanța se află o serie de utilaje achiziționate în acest scop, pentru

care se plătește staționarea zilnic, făcând imposibilă derularea lucrărilor de

construcții și montaj.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 249 din 12

decembrie 2006, a admis acțiunea, a dispus suspendarea deciziei nr. 347/2006

emisă de pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în

anulare ce face obiectul dosarului nr. 7291/2006 al Curții de Apel Ploiești.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (1), coroborate cu

cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, măsura dispusă de pârâtă

prejudiciind-o pe reclamantă prin aceea că îi blochează activitatea, fiind

evidentă paguba ce i se poate produce.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M.,

prin D.G.F.P. Buzău.

Recurentul-pârât a susținut

că i-a fost încălcat dreptul la apărare, soluționarea acțiunii având loc fără

citarea părților.

Pe fondul cauzei, recurentul

a criticat soluția primei instanțe, arătând, în esență, că cererea formulată nu

îndeplinește condițiile cerute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 nici în

ceea ce privește existența unui caz bine justificat și nici în ceea ce privește

existența pericolului producerii unei pagube iminente prin executarea actului

administrativ.

Recursul se va admite în

sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Este adevărat că, potrivit art.

14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în procedura specială a suspendării unui

act administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, soluționarea trebuie

realizată de urgență, dar ea se face cu citarea părților.

Autoritatea publică pârâtă,

emitentă a actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, ca de altfel și

intimata-reclamantă nu au fost citate cu ocazia soluționării acțiunii în fond,

iar sentința atacată, prin care s-a dispus suspendarea actului administrativ,

în mod evident a vizat și lezat interesele și drepturile recurentului, întrucât

acesta nu a avut posibilitatea să participe la judecată, să-și formuleze

apărarea, să propună mijloacele de probă pe care le consideră utile și

pertinente cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța fondului a încălcat nu numai dispozițiile imperative

prevăzute de legea specială, ci și unele din principiile fundamentale ale

procesului civil și anume principiul contradictorialității și cel al dreptului

la apărare.

Față de cele mai sus

arătate, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat este

întemeiat, astfel că recursul va fi admis.

Neîndoielnic vătămarea

pricinuită recurentului-pârât nu se poate înlătura decât prin anularea,

respectiv casarea hotărârii pronunțate, dispunându-se în consecință, conform art.

312 alin. (1) teza 1, art. 304 pct. 5, cu referire la art. 108, coroborat cu art.

105 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

ocazie cu care părțile implicate urmează a fi citate pentru a li se oferi

posibilitatea legală de a-și face apărările pe care le socotesc necesare.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, prima instanță urmează a analiza și apărările și susținerile

recurentului formulate pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M. prin D.G.F.P. Buzău, împotriva sentinței civile nr.

249 din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2007.