ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2532/2008

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința penală nr. 573

din 7 mai 2008, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 183 C. pen.,

a condamnat pe inculpatul P.B.V., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi,

menținând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.

În temeiul art. 14 raportat

la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.B.V. la plata către

partea civilă I.V. a sumei de 5000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a

sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 191 C. proc.

pen., fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a constatat că vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care

a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită, rezultând, fără echivoc că,

la data de 25 iunie 2007, P.B.V. a aplicat victimei I.Șt. o lovitură în zona

craniană, aceasta căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, suferind leziuni ce

au condus la deces, în data 7 octombrie 2007.

Victima I.Șt. a fost

transportată la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar – Arseni, unde, a fost

internată cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral medio prin cădere, GSC=

12, contuzii hemoragice frontale bilaerale, fractură occipitală paramediană

stângă, hemosinus etmoidal bilateral și sfenoidală stâng, epitaxis bilateral”,

din raportul medico – legal de necropsie nr. A3/1533/2007, rezultând că

„moartea numitului I.Șt. a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei și

hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – cerebral cu

fractură de bază craniană occipital median. Leziunile traumatice cranio - cerebrale

care au dus la deces s-au putut produce prin lovire heteropropulsată de plan

dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Supraviețuirea pacientului

în perioada 25 iunie 2007 – 7 octombrie 2007 s-a datorat tratamentului medio –

chirurgical adecvat și corect instituit”.

Inculpatul P.B.V. a

recunoscut că declanșarea conflictului a fost generată de conduita sa și a

martorului R.G., susținând însă că el a intervenit întrucât martorul lovea

victima și în încercarea de a-i despărți, i-a împins pe amândoi, I.Șt. dezechilibrându-se

și cazând datorită faptului că era mai slab.

Declarațiile inculpatului

sunt infirmate însă de cele ale martorilor oculari R.G., E.A. și C.M., din care

rezultă fără dubiu că, deși într-o primă fază R.G. a vrut o dispută verbală cu

victima aceasta a renunțat și s-a îndepărtat de locul în care, la scurt timp,

inculpatul l-a lovit pe I.Șt.

Chiar și în situația, în

care, inculpatul, doar a împins victima, așa cum susține, această acțiune a

fost violentă și de intensitate mare, având în vedere că victima a fost

propulsată pe asfalt, suferind leziuni la nivelul  oaselor craniului frontal,

occipital și etmoid, conform foii de observație clinică nr. 16388/2007 a

Spitalului de Urgență Bagdasar Arseni, respectiv, raportului medico – legal nr.

A/3/1533/2007, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici.

Așadar, din coroborarea

acestor mijloace de probă, rezultă, fără dubiu că inculpatul P.B.V. a acționat cu

praeterintenție, actul de violență fiind săvârșit cu intenția de a produce vătămarea

corporală a victimei, urmarea mai gravă, produsă, moartea victimei,

atribuindu-i-se, pe baza culpei. În drept, această faptă întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen.

La individualizarea

pedepsei, fixate la 10 ani închisoare, s-au avut în vedere criteriile prevăzută

de art. 72 C. pen., de gradul concret de pericol social al faptei, de

modalitatea și împrejurarea în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum

și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu

antecedente penale, în perioada minoratului și care a avut parțial o atitudine

sinceră.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, precum și ansamblul circumstanțelor

personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea

drepturilor de natură electorală.

În consecință, pe durata

executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., va interzice inculpatului

drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi, menținând starea

de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri, nu s-au schimbat.

Sub aspectul laturii civile

instanța a considerat cererea soției victimei de constituire ca parte civilă,

cu 5000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale ca fiind responsabilă și

l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume către aceasta.

Apelurile declarate de partea

civilă I.V. și de inculpatul P.B.V. împotriva acestei sentințe au fost respinse,

ca nefondate, de către Curtea de Ape București, secția I penală, prin decizia

penală nr. 163 din 19 iunie 2008.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, au declarat recursuri, partea civilă I.V. și inculpatul

P.B.V.

Partea civilă a criticat hotărârea

sub aspectul confirmării pedepsei aplicate de prima instanță, pedeapsa pe care

a apreciat-o ca fiind foarte mică, necorespunzătoare gradului de pericol social

al faptei și făptuitorului, precum și împrejurărilor în care a comis

infracțiunea.

La rândul său, inculpatul a

criticat hotărârea, susținând că, în mod greșit, nu i s-a recunoscut circumstanța

atenuantă a provocării, deși victima îi adresase insulte lui ca și altora, ceea

ce l-a determinat să intervină în conflictul dintre victimă și R.G.

Inculpatul a arătat că

întrucât martorul R.G. lovea victima, a încercat a-i despărți și i-a împins, pe

amândoi, ceea ce a făcut, ca victima I.Șt. să se dezechilibreze, căzând, cu

consecințele cunoscute.

Recursurile sunt nefondate.

Nici partea civilă și nici inculpatul

nu au dreptate, atunci când susțin că, pedeapsa aplicată inculpatului n-ar corespunde

gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, precum și împrejurărilor

în care a fost comisă infracțiunea.

Analiza actelor și probelor

dosarului demonstrează, dimpotrivă, că instanțele au făcut o corectă aplicare a

legii, inclusiv, a criteriilor de individualizare a pedepsei, desprinse din dispozițiile

art. 72 C. pen., ceea ce a dus la aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare,

pedeapsă ce ține seama de gradul concret de pericol social a faptei, de

modalitatea și împrejurarea în care a fost comisă de rezultatul produs, precum

și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente

penale și cu o atitudine, relativ sinceră, pe parcursul procesului penal.

Instanțele, însă, în mod

corect, nu au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, chiar dacă victima a

adus injurii, celor cu care se aflase în conflict, inclusiv, inculpatului,

acestea, nu puteau să-i producă inculpatului o asemenea tulburare sau emoție,

sub stăpânirea cărora acesta să fi săvârșit, fapta imputată.

În raport de cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursurile declarate de partea civilă I.V.,

soția victimei și de inculpatul P.B.V., împotriva deciziei penale nr. 163 din

19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate, și să

le respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata arestării preventive, de la luarea măsurii, la

zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenta parte civilă I.V. și recurentul inculpat P.B.V.

împotriva deciziei penale nr. 163 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 11 februarie 2008 la 13

august 2008.

Obligă recurenta parte

civilă și recurentul inculpat la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 august 2008.