ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2532/2008

Asupra recursurilor de față: Prin sentința penală nr. 573 din 7 mai 2008, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.V., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b C. pen. Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi, menținând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen. În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.B.V. la plata către partea civilă I.V. a sumei de 5000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită, rezultând, fără echivoc că, la data de 25 iunie 2007, P.B.V. a aplicat victimei I.Șt. o lovitură în zona craniană, aceasta căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, suferind leziuni ce au condus la deces, în data 7 octombrie 2007. Victima I.Șt. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar – Arseni, unde, a fost internată cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral medio prin cădere, GSC= 12, contuzii hemoragice frontale bilaerale, fractură occipitală paramediană stângă, hemosinus etmoidal bilateral și sfenoidală stâng, epitaxis bilateral”, din raportul medico – legal de necropsie nr. A3/1533/2007, rezultând că „moartea numitului I.Șt.

a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de bază craniană occipital median. Leziunile traumatice cranio - cerebrale care au dus la deces s-au putut produce prin lovire heteropropulsată de plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Supraviețuirea pacientului în perioada 25 iunie 2007 – 7 octombrie 2007 s-a datorat tratamentului medio – chirurgical adecvat și corect instituit”. Inculpatul P.B.V. a recunoscut că declanșarea conflictului a fost generată de conduita sa și a martorului R.G., susținând însă că el a intervenit întrucât martorul lovea victima și în încercarea de a-i despărți, i-a împins pe amândoi, I.Șt.

dezechilibrându-se și cazând datorită faptului că era mai slab. Declarațiile inculpatului sunt infirmate însă de cele ale martorilor oculari R.G., E.A. și C.M., din care rezultă fără dubiu că, deși într-o primă fază R.G. a vrut o dispută verbală cu victima aceasta a renunțat și s-a îndepărtat de locul în care, la scurt timp, inculpatul l-a lovit pe I.Șt. Chiar și în situația, în care, inculpatul, doar a împins victima, așa cum susține, această acțiune a fost violentă și de intensitate mare, având în vedere că victima a fost propulsată pe asfalt, suferind leziuni la nivelul oaselor craniului frontal, occipital și etmoid, conform foii de observație clinică nr. 16388/2007 a Spitalului de Urgență Bagdasar Arseni, respectiv, raportului medico – legal nr. A/3/1533/2007, întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici. Așadar, din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă, fără dubiu că inculpatul P.B.V. a acționat cu praeterintenție, actul de violență fiind săvârșit cu intenția de a produce vătămarea corporală a victimei, urmarea mai gravă, produsă, moartea victimei, atribuindu-i-se, pe baza culpei. În drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. La individualizarea pedepsei, fixate la 10 ani închisoare, s-au avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurarea în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale, în perioada minoratului și care a avut parțial o atitudine sinceră.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. În consecință, pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi, menținând starea de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu s-au schimbat. Sub aspectul laturii civile instanța a considerat cererea soției victimei de constituire ca parte civilă, cu 5000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale ca fiind responsabilă și l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume către aceasta.

Apelurile declarate de partea civilă I.V. și de inculpatul P.B.V. împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Ape București, secția I penală, prin decizia penală nr. 163 din 19 iunie 2008. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, partea civilă I.V. și inculpatul P.B.V. Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul confirmării pedepsei aplicate de prima instanță, pedeapsa pe care a apreciat-o ca fiind foarte mică, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, precum și împrejurărilor în care a comis infracțiunea. La rândul său, inculpatul a criticat hotărârea, susținând că, în mod greșit, nu i s-a recunoscut circumstanța atenuantă a provocării, deși victima îi adresase insulte lui ca și altora, ceea ce l-a determinat să intervină în conflictul dintre victimă și R.G.

Inculpatul a arătat că întrucât martorul R.G. lovea victima, a încercat a-i despărți și i-a împins, pe amândoi, ceea ce a făcut, ca victima I.Șt. să se dezechilibreze, căzând, cu consecințele cunoscute. Recursurile sunt nefondate. Nici partea civilă și nici inculpatul nu au dreptate, atunci când susțin că, pedeapsa aplicată inculpatului n-ar corespunde gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, precum și împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea.

Analiza actelor și probelor dosarului demonstrează, dimpotrivă, că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, inclusiv, a criteriilor de individualizare a pedepsei, desprinse din dispozițiile art. 72 C. pen., ceea ce a dus la aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, pedeapsă ce ține seama de gradul concret de pericol social a faptei, de modalitatea și împrejurarea în care a fost comisă de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale și cu o atitudine, relativ sinceră, pe parcursul procesului penal. Instanțele, însă, în mod corect, nu au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, chiar dacă victima a adus injurii, celor cu care se aflase în conflict, inclusiv, inculpatului, acestea, nu puteau să-i producă inculpatului o asemenea tulburare sau emoție, sub stăpânirea cărora acesta să fi săvârșit, fapta imputată.

În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de partea civilă I.V., soția victimei și de inculpatul P.B.V., împotriva deciziei penale nr. 163 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive, de la luarea măsurii, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă I.V. și recurentul inculpat P.B.V. împotriva deciziei penale nr. 163 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 11 februarie 2008 la 13 august 2008. Obligă recurenta parte civilă și recurentul inculpat la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 august 2008.