ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1584/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

anularea Hotărârii nr. 21797 din 9 iulie 2007, cu consecința recunoașterii

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și

netemeinică, întrucât, în perioada septembrie 1940 - martie 1945 a fost

refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Popești, Comuna Baciu în

localitatea Turda, Județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite

urmare a Dictatului de la Viena.

Reclamantul a mai arătat că

refugiul familiei sale s-a datorat faptului că frontul a fost stabilit în

localitatea de domiciliu, satul fiind ocupat de trupele hortiste, care au

exercitat persecuții asupra locuitorilor.

Prin sentința civilă nr. 734/2007

din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând

anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâtul să recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

ianuarie 2007.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit probatoriului administrat

în cauză, respectiv interogatoriul luat reclamantului și declarațiile

martorilor audiați nemijlocit de instanță, reclamantul se încadrează în

situația prevăzută de lege, fiind îndrituit așadar să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie

și nelegalitate, opinând că cei doi martori audiați de instanță nu au prezentat

date suficiente, aceștia relatând despre o simplă întâlnire în Turda și despre

situația generală din localități, fără a se face referire însă la situația

particulară a reclamantului.

Înalta Curte de Casație si

Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

De asemenea, în conformitate cu

dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face

cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte,

prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în

cauză, în speță înscrisurile depuse la filele 10 - 18 din dosarul de fond,

declarațiile martorilor R.P. și L.N., audiați nemijlocit de instanță, rezultă

că intimatul - reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind

îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de

acesta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate,

se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Cluj împotriva sentinței civile nr. 734/2007 din 6 decembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2008.