ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara P.E. împotriva rezoluțiilor nr. 256/P/2007 și nr. 963/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, menținând rezoluțiile. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a susținut că numita B.O.M., încălcându-și atribuțiile de serviciu, ca membru al Comisiei Legii nr. 18/1991, a devenit procuratorul numitului B.N., procura fiind autentificată de notarul M.M. și a încheiat acte în numele acestuia. Petiționara a contestat legalitatea încheierii acestei procuri, invocând îndoiala cu privire la prezența la notar a numitului B.N.

Prin rezoluția din 10 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 256/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul M.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. S-a reținut, în esență, că autentificarea și încheierea procurii de către notar a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor Legii notariale nr. 36/1995, întrucât cererea lui B.N. a fost depusă și s-a constatat prezența acestuia în fața notarului și semnătura sa, astfel că susținerile petiționarei că această persoană nu a fost prezentă la încheiere procurii nu au fost confirmate.

S-a mai reținut că, din examinarea efectuată de către procuror asupra a trei semnături a numitului B.N., rezultă că acestea prezintă particularități ale scrisului aceleiași persoane. în același sens, s-a arătat că atât pe cerere, cât și pe procură este consemnată seria pașaportului sus-numitului, lucru care nu ar fi fost posibil în lipsa titularului acestuia, dat fiind caracterul documentului care nu poate fi decât în posesia titularului, asigurându-i dreptul la libera circulație. Totodată, procurorul a dispus respingerea, ca nejustificată, a unei expertize grafologice, solicitată de petiționară în dovedirea susținerilor că semnătura de pe procură aparține altei persoane. În ce privește cercetările asupra numitei B.O.M., sub aspectul celor reclamate de petiționară, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași, spre competentă efectuare de cercetări.

Prin rezoluția din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 963/ll/2/2007 a procurorului general adjunct, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Împotriva ambelor rezoluții, petiționara a formulat plângere la instanță. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că rezoluțiile sunt temeinice și legale, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu există. S-a mai reținut că, sub aspectul declinării competenței de efectuare a cercetărilor privind pe B.O.M., soluția este legală și temeinică. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat în scris la dosar.

Recursul declarat de petiționară este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina intimatei notar M.M., care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor Legii notariale nr. 36/1995. În ce privește critica petiționarei, referitoare la respingerea probei cu expertiza grafologică, solicitată în dovedirea susținerilor sale, Curtea constată că aceasta era inadmisibilă, iar nu nejustificată, în faza actelor premergătoare efectuate urmare sesizării cu săvârșirea pretinsei infracțiuni, reclamată de petiționară.

Astfel, faza actelor premergătoare se situează în afara procesului penal, putând fi efectuate doar verificări cu privire la sesizarea petiționarei, iar nu și activități de strângere a probelor, caracteristice fazei de urmărire penală, conform art. 200 C. proc. pen. Privitor la soluția de disjungere a cauzei, dispusă prin aceeași rezoluție, din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză, competența de efectuare a cercetărilor aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) și ( 4) C. proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către parchetul corespunzător instanței care urmează să judece cauza în primă instanță, adică de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară P.E. împotriva sentinței penale nr. 11 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.