ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel

lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara P.E. împotriva rezoluțiilor

nr.

256/P/2007 și nr. 963/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de

Apel lași, menținând rezoluțiile.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a susținut că

numita B.O.M., încălcându-și atribuțiile de serviciu, ca membru al Comisiei

Legii nr. 18/1991, a devenit

procuratorul

numitului B.N., procura fiind autentificată

de notarul M.M. și a

încheiat acte în numele acestuia. Petiționara a contestat legalitatea

încheierii acestei procuri, invocând îndoiala cu privire la prezența la notar a

numitului B.N.

Prin rezoluția din 10 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 256/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în temeiul art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarul M.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute

de art. 246 C. pen.

S-a reținut, în esență, că autentificarea

și încheierea procurii

de către notar a fost efectuată cu

respectarea dispozițiilor Legii notariale nr. 36/1995, întrucât cererea lui B.N.

a fost depusă și s-a constatat prezența acestuia în fața notarului și semnătura

sa, astfel că susținerile petiționarei că această persoană nu a fost prezentă

la încheiere procurii nu au fost confirmate.

S-a mai reținut că, din examinarea efectuată de către procuror asupra a

trei semnături a numitului B.N., rezultă că acestea prezintă particularități

ale scrisului aceleiași persoane. în același sens, s-a arătat că atât pe

cerere, cât și pe procură este consemnată seria pașaportului sus-numitului,

lucru care nu ar fi fost posibil în lipsa titularului acestuia, dat fiind

caracterul documentului care nu poate fi decât în posesia titularului,

asigurându-i dreptul la libera circulație.

Totodată, procurorul a dispus respingerea, ca nejustificată, a unei

expertize grafologice, solicitată de petiționară în dovedirea susținerilor că

semnătura de pe procură aparține altei persoane.

În ce privește cercetările asupra numitei B.O.M., sub aspectul celor

reclamate de petiționară, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia

la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași, spre competentă efectuare de

cercetări.

Prin rezoluția din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 963/ll/2/2007

a procurorului general adjunct, a fost menținută rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții, petiționara a formulat plângere la

instanță.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că rezoluțiile sunt

temeinice și legale, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză

rezultă că faptele nu există. S-a mai reținut că, sub aspectul declinării

competenței de efectuare a cercetărilor privind pe B.O.M., soluția este legală

și temeinică.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat

în scris la dosar.

Recursul declarat de petiționară este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca

nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în

cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în

sarcina intimatei notar M.M., care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu

respectarea dispozițiilor Legii notariale nr. 36/1995.

În ce privește critica petiționarei, referitoare la respingerea probei

cu expertiza grafologică, solicitată în dovedirea susținerilor sale, Curtea

constată că aceasta era inadmisibilă, iar nu nejustificată, în faza actelor

premergătoare efectuate urmare sesizării cu săvârșirea pretinsei infracțiuni,

reclamată de petiționară. Astfel, faza actelor premergătoare se situează în

afara procesului penal, putând fi efectuate doar verificări cu privire la

sesizarea

petiționarei, iar nu și

activități de strângere a probelor, caracteristice

fazei de urmărire

penală, conform art. 200 C. proc. pen.

Privitor la soluția de disjungere a cauzei, dispusă prin aceeași

rezoluție, din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în

mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză, competența de efectuare a

cercetărilor aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, în conformitate

cu dispozițiile art. 209 alin. (3) și (

4) C.

proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală se

efectuează, în mod

obligatoriu, de către parchetul corespunzător instanței care urmează să judece

cauza în primă instanță, adică de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara P.E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară P.E.

împotriva sentinței penale nr. 11 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.