ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 14 septembrie 2006, G.C. a chemat în

judecată Guvernul României, A.N.R.P., pe Prefectul județului Vaslui și Comisia județeană

Vaslui pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând a se constata

refuzul nejustificat al acestor autorități publice de a-i soluționa și comunica

răspunsul la cererile formulate privind reconstituirea dreptului său de

proprietate privată asupra unor terenuri în suprafață de 3,2532 ha, situate în

comuna Bogdănița, județul Vaslui.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâților în solidar la plata unor daune materiale în valoare de 1000 lei,

precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 120 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că atât primarul comunei Bogdănița, cât și prefectul județului

Vaslui au refuzat să aplice normele legale, nedând curs cererilor sale repetate

pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra acelor terenuri și pentru

eliberarea titlului de proprietate.

Aceeași atitudine au

adoptat-o și celelalte autorități publice pârâte sesizate de reclamant prin

petiții separate, situație în care pentru recunoașterea dreptului subiectiv și

plata daunelor materiale cuvenite s-a văzut nevoit a se adresa instanței de

judecată cu acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reinvestită cu soluționarea

pricinii ca urmare a casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin

sentința civilă nr. 2341 din 2 octombrie 2007 a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

În esență, instanța a

reținut că autoritățile publice pârâte cu răspuns tuturor petițiilor formulate

de reclamant în legătură cu reconstituirea dreptului său de proprietate asupra

terenurilor situate în comuna Bogdănița, județul Vaslui, situație în care nu

poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i)

din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

împrejurarea că reclamantul nu este mulțumit de conținutul răspunsurilor date

și de faptul că o anumită suprafață de teren este ocupată de o altă persoană (L.P.),

nu justifică măsura admiterii acțiunii și oricum, această ultimă împrejurare

vizează litigiul declanșat în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul G.C.

Recurentul a reiterat

afirmațiile cuprinse în acțiune, susținând că în mod greșit instanța de fond a

respins această acțiune, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă

că pârâții i-au răspuns la toate cererile înregistrate cu privire la

reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor. Că, au fost

nesocotite îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2150 din 24 aprilie 2007

și în loc să dispună suspendare judecății pentru lipsa tuturor părților, la

termenul din 25 septembrie a reținut cauza în vederea soluționării ei în fond.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Prin decizia nr. 2150 din 24

aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul G.C. și a

casat sentința civilă nr. 126 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București,

Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță de fond.

S-a reținut că în mod eronat

această instanță a admis excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată

fără a mai intra în fondul litigiului dintre părți.

Instanța de control judiciar

a stabilit totodată, obiectul litigiului, care vizează cererea reclamantului de

a se constata refuzul nejustificat al pârâților de a-i răspunde la cererile

înaintate în vederea aplicării normelor legale incidente și reconstituirii dreptului

de proprietate asupra terenurilor situate în comuna Bogdănița județul Vaslui.

Conformându-se dispozițiilor

art. 315 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pășit la soluționarea litigiului

pe baza probelor cu înscrisuri administrate pe parcursul derulării procesului

și ținând seama de faptul că prin întâmpinările depuse anterior la dosar,

pârâta A.N.R.P. solicitase judecarea cauzei în lipsă.

Contrar susținerilor din

recurs, obiectul cererii de chemare în judecată a fost stabilit în mod judicios

de prima instanță care, așa cum s-a arătat, a avut în vedere considerentele

deciziei de casare ale instanței superioare.

Cu înscrisurile anexate la

filele nr. 13 și următoarele ale Dosarului curții de apel nr. 8589/2/2006,

precum și în celelalte dosare atașate s-a dovedit că autoritățile pârâte au

răspuns petițiilor reclamantului, iar prin sentința civilă nr. 1883 din 22

iulie 2008, Judecătoria Bârlad a admis acțiunea lui G.C., obligând Comisia comunală

Bogdănița pentru aplicarea Legii fondului funciar să-l pună pe reclamant în

posesia suprafețelor de 3 ha teren cu vegetație forestieră și 0,6297 ha teren

agricol, pe vechile amplasamente.

Hotărârea respectivă (filele

nr. 44-45 ale Dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, nr. 4354/2/2007) a rămas definitivă și irevocabilă. În

plus, prin adresa nr. 847 din 7 iulie 2006, Primăria comunei Bogdănița a

comunicat Instituției Prefectului Județului Vaslui că cererile reclamantului au

rămas fără obiect, întrucât acesta a obținut terenul solicitat încă din anul

1993 (fila nr. 66 a aceluiași dosar).

Apreciind că în condițiile

date nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al pârâtelor de a soluționa

cererile reclamantului și respingând acțiunea ca neîntemeiată, curtea de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care urmează a fi menținută prin

respingerea recursului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.C. împotriva sentinței civile nr. 2341 din 2 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2009.