ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 iulie 2006, A.D., în calitate de moștenitor al autorilor săi M.A. și I.Z. A. a chemat în judecată M.A.I. și Instituția Prefectului Județului Argeș, solicitând obligarea acestor autorități ale administrației publice să-i răspundă la memoriile înaintate la datele de 11 aprilie 2006 și, respectiv, 28 decembrie 2005. De asemenea, a cerut obligarea pârâților să-i comunice hotărârile comisiilor înființate în cadrul județului Argeș prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată asupra unor terenuri, în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005, să emită și să-i comunice titlul de proprietate și harta cadastrală pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră și în fine, să-i plătească suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin memoriile adresate pârâților a solicitat verificarea tematică a activității desfășurate de comisiile pentru aplicarea Legii fondului funciar din comunele Merișani și Băiculești, stabilirea și comunicarea stadiului de soluționare a petițiilor expediate cu scrisorile recomandate nr. 18351 din 26 august 2005 și nr. 18350 din aceeași dată, precum și aplicarea unor sancțiuni persoanelor responsabile. A precizat că demersurile sale în scopul clarificării situației au rămas până în prezent fără nici un rezultat și că prin adresa din 16 mai 2006, emisă de prefect nu a primit un răspuns la toate problemele sesizate în legătură cu reconstituirea dreptului său de proprietate privată, ci doar o simplă informație conform căreia, aspectele semnalate urmează a fi analizate la nivelul comisiilor locale.

Prin sentința civilă nr. 1531 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâta Instituția Prefectului Județului Argeș să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005. Totodată, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului M.A.I., precum și capătul de cerere accesoriu privind daunele materiale și morale, ca neîntemeiate. În esență, instanța a reținut că o atare soluție se impune deoarece reclamantul a fost vătămat de către Instituția Prefectului Județului Argeș, în dreptul său de a fi informat asupra stadiului de soluționare a cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin lipsa răspunsului la memoriu, deși de la data înaintării acestora s-a scurs mai mult de 1 an.

Referitor la Ministerul Administrației și Internelor Curtea a reținut că această autoritate publică centrală nu are competențe în materia fondului funciar și că oricum, memoriul reclamantului adresat la data de 11 aprilie 2006 a fost direcționat potrivit legii, către prefectură, care este autoritatea publică competentă. În sfârșit, cu privire la despăgubirile materiale și morale solicitate, instanța a considerat că reclamantul nu a făcut dovada pretinselor prejudicii cauzate de lipsa unui răspuns la memorii din partea prefecturii și nici nu a invocat motive care în sensul legii să justifice acordarea unor daune morale. Sentința a fost atacată cu recurs de către reclamantul A.D. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea față de M.A.I., deoarece calitatea procesuală pasivă a acestei autorități publice centrale rezultă din conținutul normelor juridice care reglementează materia (art. 36 alin. (1)) și art. 52 din H.G.

nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Pe de altă parte, deși s-a făcut dovada pasivității pârâților în soluționarea cererilor, s-a apreciat în mod greșit că reclamantul nu este îndreptățit la plata unor daune materiale și morale, pentru prejudiciile cauzate prin lipsa de folosință a terenurilor și imposibilitatea de valorificare a producțiilor agricole care se puteau realiza în ultimii 10 ani. Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare. Cât privește rezolvarea dată acțiunii introdusă de reclamantul A.D.

împotriva M.A.I., se constată că ea este legală și temeinică, deoarece în adevăr, această autoritate a administrației publice centrale de specialitate nu a fost investită prin lege cu atribuții vizând soluționarea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulate în baza Legii nr. 247/2005. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se afirmă că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Prin urmare, este necesar ca dreptul pretins de reclamant să poată fi recunoscut sau realizat în contradictoriu cu persoana chemată în judecată. Având în vedere că M.A.I. nu i-au fost conferite prin lege, sau prin H.G. nr. 890/2005 (invocată în recurs), prerogative vizând elucidarea aspectelor semnalate de A.D., legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea față de acest pârât.

De altfel, așa cum rezultă din adresa din 16 mai 2006 emisă de pârâtul secund, petiția adresată de reclamant M.A.I. la data de 17 aprilie 2006 a fost direcționată în condițiile legii la autoritatea publică căreia îi revenea competența de soluționare, adică Prefectului Județului Argeș. Este întemeiată însă, critica care se aduce hotărârii recurate în legătură cu rezolvarea dată capătului de cerere accesoriu privind daunele morale. Dacă existența prejudiciului material nu a fost dovedită de reclamant cu înscrisuri sau alte mijloace de probațiune concludente, prejudiciul moral suferit de A.D., rezultă, fără echivoc din perioada îndelungată care s-a scurs de la data înregistrării memoriilor, datorită pasivității manifestate de Instituția Prefectului județului Argeș în soluționarea cazului.

Această atitudine pasivă i-a indus reclamantului un sentiment de incertitudine în privința posibilității de a obține, într-un termen rezonabil, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile, dar și realizarea efectivă a dreptului pretins. Demersurile sale repetate au rămas infructuoase chiar și după sesizarea instanței de judecată, accentuându-i starea psihică negativă și stresul provocate de tergiversarea nejustificată a unei proceduri administrative declanșată cu mai mulți ani în urmă. De aceea, pentru corecta soluționare a cauzei urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința în sensul obligării pârâtului Instituția Prefectului Județului Argeș să-i plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, stabilită prin apreciere.

De asemenea, se va respinge capătul de cerere având ca obiect despăgubirile materiale și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Văzând și dispozițiile art. 18 alin. (3), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacate în sensul că admite și capătul de cerere din acțiune privind daunele morale. Obligă Instituția Prefectului Județului Argeș să-i plătească recurentului - reclamant A.D. suma de 10.000 lei daune morale. Respinge capătul de cerere privind daunele materiale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.