ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 20 iulie 2006, A.D., în calitate de

moștenitor al autorilor săi

M.A. și I.Z.

A. a chemat în judecată M.A.I. și Instituția Prefectului

Județului Argeș, solicitând obligarea acestor autorități ale administrației

publice să-i răspundă la memoriile înaintate la datele de 11 aprilie 2006 și,

respectiv, 28 decembrie 2005.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâților să-i comunice hotărârile comisiilor înființate în cadrul

județului Argeș prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată

asupra unor terenuri, în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005, să emită și

să-i comunice titlul de proprietate și harta cadastrală pentru suprafețele de

teren cu vegetație forestieră și în fine, să-i plătească suma de 75.000 lei cu

titlu de despăgubiri materiale și morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin memoriile adresate pârâților a solicitat

verificarea tematică a activității desfășurate de comisiile pentru aplicarea

Legii fondului funciar din comunele Merișani și Băiculești, stabilirea și

comunicarea stadiului de soluționare a petițiilor expediate

cu scrisorile recomandate nr.

18351 din 26 august 2005 și nr. 18350 din aceeași dată, precum și aplicarea

unor sancțiuni persoanelor

responsabile.

A precizat că demersurile

sale în scopul clarificării situației au rămas până în prezent fără nici un

rezultat și că prin adresa din 16 mai 2006, emisă de prefect nu a primit un

răspuns la toate problemele sesizate în legătură cu reconstituirea dreptului

său de proprietate privată, ci doar o simplă informație conform căreia,

aspectele semnalate urmează a fi analizate la nivelul comisiilor locale.

Prin sentința civilă nr. 1531

din 5 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe

pârâta Instituția Prefectului Județului Argeș să comunice reclamantului modul

de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, formulate de acesta în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005.

Totodată, a respins acțiunea

formulată împotriva pârâtului M.A.I., precum și capătul de cerere accesoriu

privind daunele materiale și morale, ca neîntemeiate.

În esență, instanța a

reținut că o atare soluție se impune deoarece reclamantul a fost vătămat de

către Instituția Prefectului Județului Argeș, în dreptul său de a fi informat

asupra stadiului de soluționare a cererilor pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor, prin lipsa răspunsului la memoriu, deși de la

data înaintării acestora s-a scurs mai mult de 1 an.

Referitor la Ministerul

Administrației și Internelor Curtea a reținut că această autoritate publică

centrală nu are competențe în materia fondului funciar și că oricum, memoriul

reclamantului adresat la data de 11 aprilie 2006 a fost direcționat potrivit

legii, către prefectură, care este autoritatea publică competentă.

În sfârșit, cu privire la

despăgubirile materiale și morale solicitate, instanța a considerat că

reclamantul nu a făcut dovada pretinselor prejudicii cauzate de lipsa unui

răspuns la memorii din partea prefecturii și nici nu a invocat motive care în

sensul legii să justifice acordarea unor daune morale.

Sentința a fost atacată cu

recurs de către reclamantul A.D.

Recurentul a susținut că în

mod greșit prima instanță a respins acțiunea față de M.A.I., deoarece calitatea

procesuală pasivă a acestei autorități publice centrale rezultă din conținutul

normelor juridice care reglementează materia (art. 36 alin. (1)) și art. 52 din

H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de

constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor.

Pe de altă parte, deși s-a

făcut dovada pasivității pârâților în soluționarea cererilor, s-a apreciat în

mod greșit că reclamantul nu este îndreptățit  la plata unor daune materiale și

morale, pentru prejudiciile cauzate prin lipsa de folosință a terenurilor și

imposibilitatea de valorificare a producțiilor agricole care se puteau realiza

în ultimii 10 ani.

Recursul este fondat în

sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.

Cât privește rezolvarea dată

acțiunii introdusă de reclamantul A.D. împotriva M.A.I., se constată că ea este

legală și temeinică, deoarece în adevăr, această autoritate a administrației

publice centrale de specialitate nu a fost investită prin lege cu atribuții

vizând soluționarea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate

formulate în baza Legii nr. 247/2005.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care

se afirmă că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, este necesar ca

dreptul pretins de reclamant să poată fi recunoscut sau realizat în contradictoriu

cu persoana chemată în judecată.

Având în vedere că M.A.I. nu

i-au fost conferite prin lege, sau prin H.G. nr. 890/2005 (invocată în recurs),

prerogative vizând elucidarea aspectelor semnalate de A.D., legal și temeinic

instanța de fond a respins acțiunea față de acest pârât.

De altfel, așa cum rezultă

din adresa din 16 mai 2006 emisă de pârâtul secund, petiția adresată de

reclamant M.A.I. la data de 17 aprilie 2006 a fost direcționată în condițiile

legii la autoritatea publică căreia îi revenea competența de soluționare, adică

Prefectului Județului Argeș.

Este întemeiată însă,

critica care se aduce hotărârii recurate în legătură cu rezolvarea dată

capătului de cerere accesoriu privind daunele morale.

Dacă existența prejudiciului

material nu a fost dovedită de reclamant cu înscrisuri sau alte mijloace de

probațiune concludente, prejudiciul moral suferit de A.D., rezultă, fără

echivoc din perioada îndelungată care s-a scurs de la data înregistrării

memoriilor, datorită pasivității manifestate de Instituția Prefectului județului

Argeș în soluționarea cazului.

Această atitudine pasivă i-a

indus reclamantului un sentiment de incertitudine în privința posibilității de

a obține, într-un termen rezonabil, recunoașterea dreptului  de proprietate

asupra unor bunuri mobile, dar și realizarea efectivă a dreptului pretins.

Demersurile sale repetate au

rămas infructuoase chiar și după sesizarea instanței de judecată, accentuându-i

starea psihică negativă și stresul provocate de tergiversarea nejustificată a

unei proceduri administrative declanșată cu mai mulți ani în urmă.

De aceea, pentru corecta

soluționare a cauzei urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința

în sensul obligării pârâtului Instituția Prefectului Județului Argeș să-i

plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, stabilită

prin apreciere.

De asemenea, se va respinge capătul

de cerere având ca obiect despăgubirile materiale și vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Văzând și dispozițiile art. 18

alin. (3), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 și art. 312

alin. (3) C. proc. civ. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.D. împotriva sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacate în sensul că admite și capătul de cerere din acțiune privind daunele

morale.

Obligă Instituția

Prefectului Județului Argeș să-i plătească recurentului - reclamant A.D. suma

de 10.000 lei daune morale.

Respinge capătul de cerere

privind daunele materiale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 mai 2009.