Decizia nr. 2150/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 126/2007 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01 septembrie 2000, astfel cum aceasta a fost precizată în baza Legii nr. 554/2004, reclamantul G.C. a chemat în judecată Guvernul României, prin Primul Ministru C.P.T., A.N.R.P., Prefectul Județului Vaslui – I.Z. și Comisia Județeană Vaslui de aplicare a Legii fondului funciar, solicitând obligarea A.N.R.P. și Prefectului Județului Vaslui la daune de 1.000 RON, obligarea Prefecturii Vaslui să-i rezolve cererile în termen de 30 de zile și obligarea A.N.R.P. ca, în termen de 30 de zile, să aplice legea și, respectiv, după caz, să amendeze Prefectul Județului Vaslui și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; de asemenea a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, de 120 RON.

În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că, după apariția Legii nr. 247/2005, a adresat pârâților cereri, prin care a solicitat să se constate nerespectarea, de către entitățile cu atribuții din comuna Bogdănița, județul Vaslui, a legilor fondului funciar și să se aplice sancțiunile prevăzute de art. 116 alin. (3) din acest act normativ, demersurile sale rămânând fără rezultat. Prin sentința civilă nr. 126 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.C., reținând că aceasta nu îndeplinește condițiile imperativ prevăzute de art. 112 pct. 3 C. proc. civ., respectiv nu cuprinde obiectul.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, susținând în esență că Instanța a apreciat greșit că cererea sa nu cuprinde obiectul, că s-a plâns împotriva A.N.F.P., a Guvernului și a Prefectului Județului Vaslui, care nu au răspuns sesizărilor sale. Recursul este fondat. În conformitate cu prevederile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2006, recurentul - reclamant a chemat în judecată Guvernul României, A.N.R.P. și pe Prefectul Județului Vaslui, solicitând ca aceștia să-și exercite prerogativele legale în domeniul aplicării dispozițiilor Legii nr. 247/2005, și pentru a intra în posesia terenului acordat nelegal lui L.P.

Așa fiind, în mod greșit Instanța a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, soluționând pricina pe excepție, fără să intre în fondul cererii. Recurentul - reclamant s-a plâns în legătură cu faptul că intimații - pârâți nu i-au răspuns la cererile sale, la dosarul cauzei fiind administrate probe în acest sens. Hotărârea Instanței fiind nelegală, recursul declarat de reclamant va fi admis, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva sentinței civile nr. 126 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.