ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1137 din 14 iunie 2007, Tribunalul Constanța a respins excepția necompetenței materiale, precum și acțiunea formulată de reclamanții P.D. și P.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamanți fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, față de Decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului. S-a mai reținut că, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură.

Această obligație există numai în măsura în care s-a formulat notificare, iar termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării nu este de recomandare. Or, în prezenta cauză, autoarea reclamanților nu a formulat cerere pentru acordarea măsurilor reparatorii întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 406/C din 19 decembrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva acestei sentințe și a obligat apelantul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli de judecată către intimatul Primarul municipiul Constanța, reținând, în esență, că din interpretarea art. 21 alin. (5) și art. 22 din Legea nr. 10/2001, rezultă că notificarea reprezintă chiar cererea de restituire în natură sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru imobilele care fac obiectul acestei legi.

Deși reclamanții au susținut că autoarea lor a declanșat procedura de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru două suprafețe de teren, nu au depus la dosar cererea formulată de aceasta. Demersurile anterioare Legii nr. 10/2001 nu conduc la concluzia că solicitarea de restituire a fost reiterată în condițiile noului act normativ, iar susținerea privitoare la rolul activ al instanței nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 1169 C. civ., sarcina probei incumbă reclamantului. La data de 14 martie 2008 s-a înregistrat la instanța de apel o cerere formulată de reclamanta P.A., intitulată „contestație”, în care a arătat că împreună cu soțul său P.D. a formulat o cerere de revendicare a terenului în suprafață de 1000 mp, cumpărat de defuncta G.F.

în anul 1935, preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951, și a unui imobil parter și etaj situat pe str. C., pe suprafața de 200 mp teren, acțiune în care a fost în acord cu soțul său (și nu în contradictoriu) să intre în drepturi prin compensare. S-a susținut că avocatul a încadrat greșit acțiunea, soluționarea procesului fiind un eșec și „dacă sunt de acoperit cheltuieli de judecată ar trebui să le achite domnia sa, pentru că nu a susținut corect cauza”. În această cerere s-a precizat că P.D. a decedat la data de 6 ianuarie 2008. Curtea de apel a înaintat cererea spre soluționare Înaltei Curți.

Intimatul Primarul municipiului Constanța a formulat note scrise, prin care a solicitat ca recurenta să precizeze în ce calitate a declarat recurs, arătând că în ipoteza declarării recursului în nume propriu invocă excepția lipsei calității procesuale a recurentei, care nedeclarând apel a exercitat omisso medio calea de atac, precum și excepția nulității recursului care nu este motivat, deoarece susținerile recurentei nu privesc nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel. La termenul din 15 ianuarie 2009, depunând la dosar certificatul de deces Seria DS M 169020, care atestă decesul reclamantului P.I.D. produs anterior datei declarării recursului și certificatul de moștenitor nr. 84 din 12 mai 2009, recurenta a precizat că a înțeles să declare recurs împotriva deciziei civile nr. 406/C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța și că recursul a fost declarat în calitate de moștenitoare a defunctului P.D.

a cărui apel a fost respins. Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi admisă excepția nulității invocată de intimatul Primarul municipiului Constanța și se va constata că recursul este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În prezenta cauză, excepția nulității recursului invocată de intimatul Primarul municipiului Constanța este întemeiată, deoarece recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Având calitate de moștenitor al defunctului P.D., al cărui apel a fost respins prin decizia atacată, recursul declarat de recurenta-reclamantă în calitate de moștenitor al apelantului nu este declarat omisso medio , însă aceasta nu a invocat vreun motiv de recurs și nu a formulat critici privitoare la soluția pronunțată prin decizia recurată.

Recurenta a arătat ce s-a solicitat prin acțiune și că a fost în acord cu soțul său să intre în drepturi prin compensare, prezentând drept dezvoltare a nemulțumirii sale faptul că avocatul angajat a încadrat greșit acțiunea și ar trebui ca acesta să suporte cheltuielile de judecată, pentru că nu a susținut corect cauza. Susținerile recurentei, care privesc nemulțumirea sa față de modul în care avocatul ales l-a reprezentat pe apelant în proces, nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va admite excepția nulității recursului invocată de intimat și se va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul Primarul municipiului Constanța. Constată nul recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 406/C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta P.A. la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul Primarul municipiului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.