ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7875/2007

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 185 din 31 ianuarie 2007 a respins contestația formulată de C.M., P.M.S., D.C.M. și B.A.L. împotriva deciziei nr. 531 din 23 mai 2001 emisă de Primarul Municipiului Câmpina ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 731 din 23 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpina au fost respinse notificările nr. 40/2001 și nr. 42/2001 formulate de C.M., P.M.S., D.C.M. și B.A.L. privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren și construcții, situat în Câmpina, pe considerentul că nu sunt persoane îndreptățite în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, deoarece autorul acestora a renunțat la succesiunea lui F.V.V.

Imobilul ce a fost solicitat prin notificare a aparținut defunctului F.V.V., care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 19 mai 1923, fiind preluat de stat în 1950, în temeiul decretului de naționalizare. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 132/1958 emis de Notariatul de stat al Municipiului Câmpina, succesiunea defunctului F.V.V. a fost acceptată de soția supraviețuitoare F.V.M. iar cele două fiice (C.A.M. și N.I.A.) au renunțat la succesiunea acestuia. Așa cum se menționează în certificatul de moștenitor nr. 866 din 17 iunie 1992, contestatorii P.M.S. și C.M. sunt moștenitorii defunctei C.M., a cărei succesiune s-a deschis la 3 februarie 1992. Constantinescu B.A.L.

este moștenitoarea defunctei F.A.E. fostă N., decedată la 6 octombrie 1993 în vreme ce D.C.M. a renunțat la succesiunea acesteia, așa cum se constată prin certificatul de moștenitor nr. 23 din 12 februarie 2001 emis de Biroul Notarului Public B.E. Interpretând art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 696 C. civ., tribunalul a concluzionat că reclamanții contestatori nu sunt persoane îndreptățite în sensul legii, deoarece autorii lor au renunțat la succesiunea defunctului F.V.V., iar renunțarea la succesiune privește atât bunurile aflate în posesia defunctului la data deschiderii succesiunii cât și bunurile revendicate de moștenitori pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale, reglementată de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 237 din 11 mai 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul contestatorilor, pentru aceleași considerente reținute de instanța de fond, făcând în plus referire în motivare la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/1997, care clarifică sensul art. 4 alin. (3) și la faptul că Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare a succesiunii numai succesibilii neacceptanți nu și pe cei ce au renunțat expres la succesiune. În recursul declarat și nemotivat în drept, reclamanții-contestatori susțin în esență că instanțele au făcut o interpretare restrictivă a art. 4 din Legea nr. 10/2001, că renunțarea la succesiunea defunctului F.V.V.

a avut la bază o înțelegere de partaj a autorilor lor și că legea reparatorie a redat posibilitatea de opțiune în privința bunurilor preluate de stat abuziv, tuturor descendenților defunctei, dovada fiind faptul că cererea de restituire semnifică în accepțiunea art. 4 din lege, acceptarea succesiunii. Recursul este nefondat. Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 recurenții au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 348,78 m.p. și construcția aflată pe teren, situat în Municipiul Câmpina. Imobilul a aparținut bunicului matern F.V.V. în temeiul actului de vânzare-cumpărare perfectat la 19 mai 1923 și a fost preluat de stat în 1950 în baza decretului de naționalizare.

Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 132/1958 emis de notariatul de stat Câmpina, C.A.M. și N.I.A., descendentele defunctului F.V.V. și autoarele contestatorilor-recurenți au renunțat expres la succesiunea acestuia în timp ce contestatoarea D.C.M. a renunțat expres la succesiunea autoarei sale F.E.A. fostă N. Corect instanța de apel, confirmând prin respingerea apelului sentința nr. 185 din 31 ianuarie 2007 a reținut că reclamanții-contestatori nu au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii. În accepțiunea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, beneficiază de măsurile reparatorii reglementate de lege numai moștenitorii foștilor proprietari care au acceptat succesiunea expres sau tacit, precum și persoanele care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ., dar care prin cererea de restituire privind bunurile vizate de lege au fost repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii.

Nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent moștenitorii care au renunțat expres la succesiunea fostului proprietar, deoarece în viziunea art. 646 C. civ., renunțarea este abdicativă, astfel că eredele care a renunțat la succesiune este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Renunțarea la succesiune fiind irevocabilă după împlinirea termenului și realizarea condiției prevăzută de art. 700 C. civ. recurenții contestatori nu mai pot beneficia de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la efectele cererii de restituire, deoarece textul vizează numai pe succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat în termenul legal succesiunea nu și pe aceia care deja au optat repudiind succesiunea, așa cum este situația contestatorilor.

Motivarea renunțării la succesiunea lui F.V.V. de către autorii contestatorilor sunt fără relevanță juridică. Ceea ce are semnificație în aplicarea Legii nr. 10/2001 sunt efectele renunțării, care având un caracter abdicativ îi exclude fără rezerve pe respectivii succesibili de la legitimarea de a mai solicita acordarea măsurilor reparatorii, atât în privința bunurilor existente în masa succesorală la data renunțării cât și în privința bunurilor cu care ulterior masa succesorală s-ar augmenta. Așa fiind și întrucât autorii contestatorilor nu au avut în patrimoniul lor proprietatea bunurilor solicitate prin cele două notificări, legal instanța de fond și apoi aceea de apel au concluzionat că reclamanții nu își legitimează calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Criticile recursului fiind nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii C.M., P.M.S., D.C.M. și B.A.L. împotriva deciziei nr. 237 din 11 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2007.