ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 ianuarie

2007 reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., în

prezent M.I.R.A., D.G.P. a Municipiului București și M.E.F., obligarea acestora

la plata primei de concediu pentru anul 2004, actualizată cu indicele de

inflație, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea acestui drept, în temeiul

O.G. nr. 38/2003, republicată privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 293/2003, cu modificările și completările

ulterioare.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1642

din 13 iunie 2007, a respins excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în

garanție și a lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. Totodată, a admis

acțiunea și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului drepturile

bănești reprezentând prima de concediu pentru anul 2004, actualizată cu

indicele de inflație, începând de la data nașterii dreptului și până la data

plății efective și a respins cererea de chemare în garanție.

Cu privire la calitatea

procesuală pasivă a M.E.F., instanța a reținut că soluția se impune, în raport

cu prevederile H.G. nr. 208/2005 și ale art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Curtea de

Apel a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea drepturilor

salariale solicitate, în temeiul art. 37 alin. (1) teza 1 din O.G. nr. 38/2003.

Că, deși aceste dispoziții

au fost suspendate, măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii

în aplicare a prevederilor legale respective, iar nu anularea dreptului.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în

principal, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în

ceea ce îl privește, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate

procesuală iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că,

potrivit O.G. nr. 22/2002 sarcina executării obligațiilor de plată revine

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a

menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art.

21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și

faptul că dreptul pretins de intimatul reclamant derivă dintr-un raport de

muncă în care M.E.F. nu este implicat.

În subsidiar, pe fondul

cauzei, s-a susținut că dispozițiile referitoare la primele de concediu au fost

suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care aceste prevederi nu

își produc efecte pe perioada suspendării.

Recursul se va admite, în

sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii îl

constituie, în cauză, acordarea primei de concediu pentru anului 2004.

În mod eronat instanța de

fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. în

condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de

executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul

titlurilor executorii.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele

aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează

obligația de plată respectivă.

În conformitate

cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite

bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se

impun, inclusiv virări de credite

bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale

instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea

plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în

cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum

ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului)

se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu

competențele M.E.F. în materie de buget.

Intimatul pârât

M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21

din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care

repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru

bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F.

elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp

cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor

principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Trebuie avut în

vedere și faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material

dedus judecății.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi admis, se va modifica în parte sentința

atacată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive

a M.E.F. și se va respinge acțiunea față de acest pârât, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

În raport cu dezlegarea dată

recursului, nu se mai impune analizarea motivelor invocate în subsidiar pe

fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1642 din 13 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și

respinge acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2008.