ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2007 reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., în prezent M.I.R.A., D.G.P. a Municipiului București și M.E.F., obligarea acestora la plata primei de concediu pentru anul 2004, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea acestui drept, în temeiul O.G. nr. 38/2003, republicată privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 293/2003, cu modificările și completările ulterioare. Pârâtul M.I.R.A.

a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1642 din 13 iunie 2007, a respins excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. Totodată, a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anul 2004, actualizată cu indicele de inflație, începând de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și a respins cererea de chemare în garanție. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a M.E.F., instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile H.G.

nr. 208/2005 și ale art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea drepturilor salariale solicitate, în temeiul art. 37 alin. (1) teza 1 din O.G. nr. 38/2003. Că, deși aceste dispoziții au fost suspendate, măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a prevederilor legale respective, iar nu anularea dreptului. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în principal, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în ceea ce îl privește, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că, potrivit O.G. nr. 22/2002 sarcina executării obligațiilor de plată revine instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și faptul că dreptul pretins de intimatul reclamant derivă dintr-un raport de muncă în care M.E.F. nu este implicat. În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a susținut că dispozițiile referitoare la primele de concediu au fost suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care aceste prevederi nu își produc efecte pe perioada suspendării. Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii îl constituie, în cauză, acordarea primei de concediu pentru anului 2004. În mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. în condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G.

nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. Intimatul pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Trebuie avut în vedere și faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus judecății. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și se va respinge acțiunea față de acest pârât, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. În raport cu dezlegarea dată recursului, nu se mai impune analizarea motivelor invocate în subsidiar pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1642 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și respinge acțiunea în contradictoriu cu acest pârât. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008.