ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 4548/2 din 21 iunie 2007,

reclamanții

X…X

, au solicitat în

contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.I.P.I. și M.E.F., obligarea primilor

doi pârâți în solidar, la plata primelor de concediu pe anii 2004 - 2006 și a

sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005,

actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data

efectuării plății, obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă în bugetul propriu,

fondurile necesare plății sumelor și obligarea pârâtului M.E.F. să aloce

pârâtului M.I.R.A., fondurile necesare.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de polițist și potrivit art. 37

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă,

la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării

în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive

nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeași măsură, suspendarea acordării

sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exercițiul dreptului, nu și

existența lui.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. A admis acțiunea formulată de

reclamanți în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.I.P.I. și M.E.F.

A obligat pârâții M.I.R.A.

și D.G.I.P.I., în solidar, la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei

de concediu pentru perioada 2004 - 2005 - 2006 și spor de fidelitate pentru

anul 2005, ambele în cuantum actualizat cu coeficientul de inflație de la data

scadenței, până la data plății efective. A obligat pârâtul M.I.R.A. să cuprindă

în buget fondurile necesare plății sumelor sus menționate. A obligat pârâtul M.E.F.

să aloce pârâtului M.I.R.A. fondurile necesare plății sumelor sus menționate. A

respins excepțiile inadmisibilității cererii și lipsei calității procesuale

pasive invocate de intervenientul M.E.F. pe cererea de chemare în garanție, ca

neîntemeiate. A respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F., față

de cererea de alocare a fondurilor, pârâtului M.I.R.A. și de obligațiile

acestuia potrivit Legii nr. 500/2002.

Excepția

inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a

chematului în garanție au fost respinse în considerarea prevederilor art. 60

alin. (1) C. proc. civ. și Legii nr. 500/2002.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că reclamanții au făcut dovada calității de polițist, că au dreptul,

potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 ca, la plecarea în concediu să

primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară

plecării în concediu, precum și la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din

O.G. nr. 38/2003.

Față de încetarea

efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanții sunt în drept să

beneficieze de respectivele drepturi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța trebuia să respingă acțiunea

față de M.E.F., având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestui

pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanți, în calitate de

polițiști și ceilalți pârâți, instanța făcând o greșită aplicare a prevederilor

Legii nr. 500/2002.

Un alt motiv de

recurs subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că este

netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate

legal, dispozițiile privind plata acestora neproducându-și efecte pe perioada

suspendării. A mai susținut recurentul că, față de obligația M.E.F. de a se

încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu

apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispozițiilor legale

referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2004 - 2006 nu sunt prevăzute

sumele necesare plății acestor prime și spor de fidelitate.

Examinând cauza în

raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele

administrate, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Curtea reține că,

situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, reclamanții având

calitatea de funcționar public cu statut special de polițist în cadrul

celorlalți pârâți, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, potrivit cărora salariații acestor instituții beneficiază de

primă de concediu și de spor de fidelitate.

Instanța de fond a

soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca

obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit

Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în

contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică,

fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat, sau să nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat

nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept

sau interes legitim.

Or, recurentul nu a

emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților

într-un drept sau interes legitim al acestora.

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății

primelor de concediu și sporului de fidelitate cuvenite reclamanților, angajați

în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între

reclamanți și ceilalți pârâți.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul M.E.F., va modifica în

parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de

reclamanți împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.E.F. împotriva Sentinței civile nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți

împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.