ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 4548/2 din 21 iunie 2007, reclamanții X…X , au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.I.P.I. și M.E.F., obligarea primilor doi pârâți în solidar, la plata primelor de concediu pe anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă în bugetul propriu, fondurile necesare plății sumelor și obligarea pârâtului M.E.F. să aloce pârâtului M.I.R.A., fondurile necesare.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de polițist și potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeași măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența lui. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F.

A admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.I.P.I. și M.E.F. A obligat pârâții M.I.R.A. și D.G.I.P.I., în solidar, la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de concediu pentru perioada 2004 - 2005 - 2006 și spor de fidelitate pentru anul 2005, ambele în cuantum actualizat cu coeficientul de inflație de la data scadenței, până la data plății efective. A obligat pârâtul M.I.R.A. să cuprindă în buget fondurile necesare plății sumelor sus menționate. A obligat pârâtul M.E.F. să aloce pârâtului M.I.R.A. fondurile necesare plății sumelor sus menționate. A respins excepțiile inadmisibilității cererii și lipsei calității procesuale pasive invocate de intervenientul M.E.F.

pe cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F., față de cererea de alocare a fondurilor, pârâtului M.I.R.A. și de obligațiile acestuia potrivit Legii nr. 500/2002. Excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție au fost respinse în considerarea prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și Legii nr. 500/2002. Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de polițist, că au dreptul, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 ca, la plecarea în concediu să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum și la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din O.G.

nr. 38/2003. Față de încetarea efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanții sunt în drept să beneficieze de respectivele drepturi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța trebuia să respingă acțiunea față de M.E.F., având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanți, în calitate de polițiști și ceilalți pârâți, instanța făcând o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002. Un alt motiv de recurs subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că este netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispozițiile privind plata acestora neproducându-și efecte pe perioada suspendării.

A mai susținut recurentul că, față de obligația M.E.F. de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispozițiilor legale referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2004 - 2006 nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor prime și spor de fidelitate. Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente. Curtea reține că, situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, reclamanții având calitatea de funcționar public cu statut special de polițist în cadrul celorlalți pârâți, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu și de spor de fidelitate. Instanța de fond a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat, sau să nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților într-un drept sau interes legitim al acestora. Atribuțiile M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate cuvenite reclamanților, angajați în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanți și ceilalți pârâți. Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul M.E.F., va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva Sentinței civile nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.