ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2007, reclamanții V.M., A.D., C.N., M.M., B.A., D.C.N., I.D., T.G., V.B., N.C., P.R.C., M.R.A., D.Ș.D., G.C., V.I.A., F.D., C.R.E., M.G., N.L.C., M.A.G., B.R.C., U.L.C., I.S., C.V., T.L.F., C.M.V., G.C., M.V., L.I., S.V., M.M., N.G., U.M., S.C.P., M.T., H.V., Ș.C., R.D., S.N., M.L., P.P., S.P.F., R.C., A.P.D., Z.V., I.M., E.V., L.I.N., P.I., P.G., M.Ș.D., S.C.A., D.D.M., A.R.Ș., D.F., G.D., D.G., M.L.E., G.C., I.G.A., M.I.T. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P. Române, D.G.P. a municipiului București și M.E.F., obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective, a sporului de fidelitate pe anul 2005, conform art. 6 din O.G.

nr. 38/2003, actualizat cu rata inflației și obligarea pârâtului M.E.F. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate. În fapt reclamanții au arătat că au calitatea de polițist și potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeași măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența lui. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2297 din 26 septembrie 2007 a anulat acțiunea formulată de reclamantul R.D.

A admis cererea reclamanților V.M., A.D., C.N., M.M., B.A., D.C.N., I.D., T.G., V.B., N.C., P.R.C., M.R.A., D.Ș.D., G.C., V.I.A., F.D., C.R.E., M.G., N.L.C., M.A.G., B.R.C., U.L.C., I.S., C.V., T.L.F., C.M.V., G.C., M.V., L.I., S.V., M.M., N.G., U.M., S.C.P., M.T., H.V., Ș.C., S.N., M.L., P.P., S.P.F., R.C., A.P.D., Z.V., I.M., E.V., L.I.N., P.I., P.G., M.Ș.D., S.C.A., D.D.M., A.R.Ș., D.F., G.D., D.G., M.L.E., G.C., I.G.A., M.I.T. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P. Române, D.G.P. a municipiului București și M.E.F. A obligat pârâții M.I.R.A., I.G.P. Române și D.G.P. a municipiului București să plătească reclamanților, sumele reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006 și spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății, în raport cu perioadele în care reclamanții au deținut funcția de polițist în cadrul pârâților.

A obligat M.E.F. să aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate. A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a M.E.F. și a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. A respins cererea de chemare în garanție a M.E.F., formulată de pârâtul M.I.R.A., ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut cu privire la reclamanții N.C., H.V. și D.D. că aceștia au depus cerere de renunțare la judecată, iar reclamantul R.D. nu a semnat cererea de chemare în judecată și nu a depus nici o dovadă care să-i ateste calitatea de polițist. Față de ceilalți reclamanți instanța de fond a reținut că, aceștia au făcut dovada calității de polițist, că au dreptul potrivit art. 37 pct. 2 din O.G.

nr. 38/2003, la plecarea în concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum și la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003. Fața de încetarea efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanții sunt în drept să beneficieze de respectivele drepturi. Referitor la obligația acordării fondurilor necesare de către pârâtul M.E.F., instanța a considerat că pârâtul are această obligație, în raport cu dispozițiile Legii nr. 500/2002, art. 19, neputându-se reține lipsa calității procesuale pasive a M.E.F., față de atribuțiile acestuia în domeniul bugetar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâtul M.E.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 - 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând în esență că, instanța trebuia să respingă acțiunea față de M.E.F., având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanți în calitate de polițiști și ceilalți pârâți, instanța făcând o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002. Un alt motiv de recurs subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că, este netemeinică acordarea unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispozițiile privind plata acestora neproducându-și efecte pe perioada suspendării. A mai susținut recurentul că, față de obligația M.E.F. de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispozițiilor legale referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2001 - 2005, nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor prime și spor de fidelitate.

Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis. Se va dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea acțiunii față de pârâtul - recurent, pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Astfel Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită, reclamanții având calitatea de funcționar public cu statut special – polițist în cadrul celorlalți pârâți, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și art. 37 pct. 2 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora, salariații acestor instituții beneficiază de spor de fidelitate și de primă de concediu. Instanța de fond a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților într-un drept sau într-un interes legitim al acestora. Atribuțiile M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanți și ceilalți pârâți. Curtea nu se va mai referi și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui analiză a devenit inutilă în raport cu admiterea primei critici. Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului - pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 2297 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că, respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.