ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F., obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 și a sporului de fidelitate pe anii 2004 și 2005,actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Motivându-și cererea, reclamantului a arătat că are calitate de polițist și, potrivit dispozițiilor art. 28 litera e) din Legea nr. 360/2002, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

A mai arătat că, printr-o serie de legi ulterioare, s-a dispus suspendarea aplicării textului de lege menționat, dar suspendările respective și-au încetat aplicabilitatea, reclamantul fiind îndreptățit să i se plătească primele de vacanță, drept derivat dintr-un raport juridic de muncă, care, odată câștigat, nu poate fi anulat. Cu privire la sporul de fidelitate pe anii 2004 și 2005, reclamantul a arătat că acesta este prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a cărui aplicare a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2006, aprobată prin Legea nr. 28/2005. Prin sentința civilă nr. 1758 din 14 martie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1446 din 29 mai 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și a respins acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F. și cu chematul în garanție M.E.F., pârâtul M.I.R.A. fiind obligat la plata către reclamant a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază pentru anii 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Instanța de Fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale a M.E.F. este întemeiată, pârâtul nefiind titularul raportului juridic dedus judecății sub aspect pasiv, iar reclamantul neavând raporturi de serviciu cu ministerul respectiv. S-a reținut că reclamantul are calitatea de polițist, având dreptul, potrivit legii, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum și la sporul de fidelitate prevăzut de O.G. nr. 38/2003.

Totodată, Instanța de Fond a apreciat că normele legale de suspendare a aplicării reglementărilor respective, care nu mai erau în vigoare la data sesizării Instanței, contravin prevederilor constituționale, reclamantul fiind discriminat față de alți angajați, iar prin aceste reglementări se suspendă retroactiv un drept câștigat potrivit Legii nr. 360/2002 și O.G. nr. 38/2003. Instanța fondului a mai considerat că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu și sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea acestui drept, având ca efect doar imposibilitatea temporară a realizării sale, suspendarea neputând avea caracter permanent. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.

Recurentul critică soluția pronunțată de Instanța de Fond în privința obligării acestuia la plata sporului de fidelitate pentru anul 2004, considerând-o neîntemeiată, deoarece, pentru perioada respectivă, polițiștii au beneficiat de acest spor, iar reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sens contrar. Recursul este fondat. Sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, acordat în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, a fost prevăzut prin art. 6 din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual.

Prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004 s-a dispus suspendarea, în anul 2005, a aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Rezultă că plata sporului de fidelitate a fost suspendată, potrivit reglementărilor menționate, începând cu anul 2005, pentru anul 2004 neexistând, până la proba contrară, vreo motivație care să justifice neplata acestui spor. Cum reclamantul nu a probat în vreun fel că nu a primit sporul pretins în anul 2004, iar recurentul a susținut în mod constant, atât în fața Instanței de Fond cât și a celei de recurs, că sporul a fost acordat tuturor persoanelor îndreptățite, apare ca nejustificată obligarea recurentului la plata sporului menționat.

Prin urmare, recursul este întemeiat și urmează a fi admis, modificându-se hotărârea atacată, în privința obligării recurentului la plata sporului de fidelitate pentru anul 2004, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 1446 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pe anul 2007, ca neîntemeiat. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.