ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2008

HOTĂRÂRE
16.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

M.I.R.A. și M.E.F., obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii

2004, 2005 și 2006 și a sporului de fidelitate pe anii 2004 și 2005,actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective.

Motivându-și cererea,

reclamantului a arătat că are calitate de polițist și, potrivit dispozițiilor art.

28 litera e) din Legea nr. 360/2002, are dreptul, pe lângă indemnizația de

concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu. A mai arătat că, printr-o serie de legi ulterioare, s-a dispus

suspendarea aplicării textului de lege menționat, dar suspendările respective

și-au încetat aplicabilitatea, reclamantul fiind îndreptățit să i se plătească

primele de vacanță, drept derivat dintr-un raport juridic de muncă, care, odată

câștigat, nu poate fi anulat.

Cu privire la sporul de

fidelitate pe anii 2004 și 2005, reclamantul a arătat că acesta este prevăzut

de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a cărui aplicare a fost suspendată prin O.U.G. nr.

118/2006, aprobată prin Legea nr. 28/2005.

Prin sentința civilă nr. 1758

din 14 martie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția

de necompetență materială, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1446 din 29 mai 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și a respins

acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a fost admisă

acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F. și cu

chematul în garanție M.E.F., pârâtul M.I.R.A. fiind obligat la plata către

reclamant a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004 - 2006 și a

sporului de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază pentru anii 2004

și 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

De asemenea, a fost respinsă

cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Instanța de Fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale a M.E.F.

este întemeiată, pârâtul nefiind titularul raportului juridic dedus judecății

sub aspect pasiv, iar reclamantul neavând raporturi de serviciu cu ministerul

respectiv.

S-a reținut că reclamantul

are calitatea de polițist, având dreptul, potrivit legii, pe lângă indemnizația

de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării

în concediu, precum și la sporul de fidelitate prevăzut de O.G. nr. 38/2003.

Totodată, Instanța de Fond a

apreciat că normele legale de suspendare a aplicării reglementărilor respective,

care nu mai erau în vigoare la data sesizării Instanței, contravin prevederilor

constituționale, reclamantul fiind discriminat față de alți angajați, iar prin

aceste reglementări se suspendă retroactiv un drept câștigat potrivit Legii nr.

360/2002 și O.G. nr. 38/2003.

Instanța fondului a mai considerat

că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu și sporul de

fidelitate nu echivalează cu stingerea acestui drept, având ca efect doar

imposibilitatea temporară a realizării sale, suspendarea neputând avea caracter

permanent.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.

Recurentul critică soluția

pronunțată de Instanța de Fond în privința obligării acestuia la plata sporului

de fidelitate pentru anul 2004, considerând-o neîntemeiată, deoarece, pentru

perioada respectivă, polițiștii au beneficiat de acest spor, iar reclamantul nu

a făcut vreo dovadă în sens contrar.

Recursul este fondat.

Sporul de fidelitate de până

la 20% din salariul de bază, acordat în condițiile stabilite prin ordin al

ministrului de interne, a fost prevăzut prin art. 6 din O.G. nr. 38 din 30

ianuarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003,

pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare, ordine

publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar

public și personalul contractual.

Prin art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 118/2004 s-a dispus suspendarea, în anul 2005, a aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Rezultă că plata sporului de

fidelitate a fost suspendată, potrivit reglementărilor menționate, începând cu

anul 2005, pentru anul 2004 neexistând, până la proba contrară, vreo motivație

care să justifice neplata acestui spor.

Cum reclamantul nu a probat

în vreun fel că nu a primit sporul pretins în anul 2004, iar recurentul a

susținut în mod constant, atât în fața Instanței de Fond cât și a celei de

recurs, că sporul a fost acordat tuturor persoanelor îndreptățite, apare ca

nejustificată obligarea recurentului la plata sporului menționat.

Prin urmare, recursul este

întemeiat și urmează a fi admis, modificându-se hotărârea atacată, în privința

obligării recurentului la plata sporului de fidelitate pentru anul 2004,

menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.,

Admite recursul declarat de

M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 1446 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de

fidelitate pe anul 2007, ca neîntemeiat.

Menține restul dispozițiilor

sentinței atacate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, așa cum a fost precizată, reclamanta N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și
ÎCCJ 2008-03-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 4548/2 din 21 iunie 2007, reclamanții X...X, au solicitat în co
ÎCCJ 2008-03-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 4548/2 din 21 iunie 2007, reclamanții X...X, au solicitat în co
ÎCCJ 2008-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 martie 2007, reclamantul B.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F., obligarea pârâților
ÎCCJ 2008-11-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, reclamantul S.V. a solicitat în contradict
Sursă